CineAmator

“I come here and imagine that this is the spot where everything I’ve lost since my childhood is washed out it.What I’m not sure about, is if our lives have been so different from the lives of the people we save. We all complete. Maybe none of us really understand what we’ve lived through, or feel we’ve had enough time.”

• Regizor: Mark Romanek
• Actori: Keira Knightley, Carey Mulligan, Andrew Garfield, Ellaa Purnell,Charlotte Rampling
• Gen: Romantic, SF, Drama
• Premii: 6 premii, 22 nominalizari
• Tara: Marea Britanie| SUA
• Durata: 103 minute

Filmul are calitati science fiction limitate, redate intr-un ton futurist, evenimentele descrise fiind altminteri desfasurate in perioada anilor ’90 intr-o lume alternativa celei pe care o cunoastem. Este un mix de genuri proportionate, un portret al vietii si dragostei, o antiteza intre brutal si blandete. Drama romantica este impletita cu o poveste SF care va da fiori privitorului. “Never let me go” este un film elegant care poate deranja sau poate incanta.Pe cat de bine poate trezi melancolii in aceeasi masura va anima deschiderea unor dezbateri in privinta umanintatii fiecaruia dintre noi, certiudinile si iluziile noastre ca individ.

Dupa vizionarea peliculei am incercat sa aflu cat mai multe informatii si cu regret am descoperit ca scenariul este o adaptare a unui roman ce apartine mult aclamatului Kazuo Ishiguro (autor al clasicului “Ramasitele zilei”- roman de asemenea ecranizat). Spun cu regret, pentru ca tare mi-ar fi placut sa descopar povestea in filele unei carti pentru ca imaginea de ansamblu ar fi fost mult mai profunda. Nu reclam  autenticitatea povestii ecranizate, dimpotriva. Conform criticilor pozitive, s-a pastrat intocmai linia romanului, regizorul ramanand fidel acestuia.

“Never let me go” vine ca o inspiratie in urma auditiei unei melodii care printre versuri reamintea  laitmotivul mai sus mentionat, o melodie care este ascultata de unul dintre personajele principale. In roman cantecul este exploatat si disecat, prezentat, uitat si regasit, in film in schimb fiind doar o trecere pasiva intr-o secventa presarata initial cu replici fara insemnatate. Ideea principala a filmului exploateaza prietenia asociata cu inocenta unor copii care devin ulterior adulti condamnati sa-si infrunte soarta teribila pentru care au fost conceputi, pregatirea lor prealabila constand tocmai in surpriza a ceea ce li s-a trasat. Cathy (Carey Muligan), Tommy (Andrew Garfield) si Ruth (Keira Knightley) sunt pionii povestii, convietuiesc impreuna intr-un univers cu anomalii (ulterior vom afla in ce consta distopia).

Isi petrec copilaria intr-un internat aparent idilic, se descopera si invata cum sa convietuiasca unul alaturi de celalalt. Le aflam rutina, ii cunoastem in naivitatea lor. Inca de la o varsta frageda, cei trei se diferentiaza de ceilalti si se vor desprinde la varsta majoratului intr-un nou peisaj, constransi fiind sa descopere adevaratul destin ce le-a fost trasat deja. Au de ales: sa lupte sa i se opuna, sa invete sa il accepte sau sa astepte sa se implineasca. Alegerea fiecaruia va avea repercusiuni involuntare asupra celuilat.

Subiectul este atat de ofertant, atat de diferit si va displacea in aceeasi masura in care va fi negat total de o mare parte din cei care il urmaresc. Are o sensibiltate care poate deranja pe alocuri, ideea in sine fiind iritanta si va fi apreciata tocmai pentru indrazneala de a fi fost imaginata. Actingul este intens si participa la conturarea unui film profund, care nu se recomanda oricui. O parere personala: Carey Mulingam o eclipseaza pe Keira, desi sunt sigura ca multi dintre cei care aleg sa il urmareasca au fost influentati de prezenta celei de-a doua in film. Ultima secventa din film, este de-a dreptul rascolitoare, insa este de departe preferata mea.

Rating autor: nota 9.5

Vizionare traier: