Horror, Recomandari, Thriller

Intruders (2012)

Hollowface woke up because someone called his name after many many years he was free. When Hollowface came out of his lair the people looked right through him it was like he was invisible. he saw people in the street talking and kissing and knew that without a face no one could love him.”

  • Regizor: Juan Carlos Fresnadillo
  • Actori: Clive Owen, Carice van Houten, Izán Corchero, Daniel Brühl, Ella Purnell,  Kerry Fox, Pilar López de Ayala
  • Gen: Horror, Thriller
  • Premii: doua nominalizari
  • Tara: Marea Britanie | SUA | Spania
  • Durata: 100 minute

Dupa o perioada indelungata de absenta pe piata cinematografica, Juan Carlos Fresnadill revine cu al treilea film al sau din cariera (dupa ce in 2007 a materializat hitul-sleeper “28 Weeks Later”). Regizorul se joaca cu aspectul horror ofertant al subiectului „Intruders”, dar omite sa exploateze latura psihlogica si (posibil) inteligenta a plotului, filmul devenind indubitabil victima propriilor idei si ambitii. O drama psihologica ce datoareaza multe clasicului  “ Jacob’s Ladder” (a nu se compara calitatea), dar ajunge undeva sub nivelului mult mediatizatului semiesec “Don’t be Afraid of the Dark”. Ce are deosebit subiectul este faptul ca te induce in eroare si ca stie sa profite de doua povesti diferite, ajungand ca intr-un final sa convearga catre un punct comun neprevazut.


Doua familii se confrunta cu aceeasi problema. Nu avem repere temporale, lucru ce devine un avantaj pentru productia care parea sa piarda audienta inca din primele minute. In Spania, o mama singura incearca sa-si ajute fiul terorizat de o entitate ce il ataca seara, imediat ce adoarme. Disperata sa gaseasca o explicatie, apeleaza la credinta, la ajutorul unui preot (Daniel Brühl pe care astept sa ma surprinda in SF-ul “Eva”).  In Londra, tanara Mia prezinta in fata clasei o compozitie ce relateaza nasterea si planurile unui monstru care primeste un nume – Hollow Face. Ceea ce nu stie copila, este ca Hollow Face este aceeasi entitate care a invadat viata micutului Juan. Sceptic la inceput, tatal (Clive Owen) Miei ii da intr-un final crezare fiicei sale si incepe sa cerceteze problema cu multa indarjire.

“Intruders” este un hibrid intre o poveste conventionala cu fantome si o tentativa lamentabila de a explica originea cosmarurilor. Nu va asteptati la implicatii filosofice, supranaturale sau ceva care sa iasa din tiparele obisnuite. Apreciez faptul ca reuseste in ciuda minusurilor sa divida spectatorii in doua tabere: unii ii vor aplauda tupeul si momentele clasice de old school, in schimb altii il vor pune la zid. Imi pare a fi facut in graba si imi da senzatia ca s-au experimentat sentimente ca teama, intuneric, singuratate, dar nu s-a reusit evidentiarea nici uneia. Apreciez totusi ca este ceva diferit, dar nu-i musai sa insemne si un produs cu cronici favorabile.  Stiu ca este simplu sa te plangi de incapacitatea scenariului, dar daca iti ofera si motive, parca nu te simti asa de vinovat atunci cand ceea ce prezinti sufera valoric si tu nu sari sa-i iei apararea.

Ai crede ca prezenta lui Clive Owen este punctul forte al filmului. Nu este asa. Cea mai notabila interpretare a fost oferita de promitatoare actrita Ella Purnell (“Never Let Me Go“). Are avantajul de fi ajutata de grimasa sa in multe cadre. Fiind un film al umbrelor si psihozelor, “Intruders” se opreste si insista in multe momente ale filmului asupra chipului protagonistilor, lucru care avantajeaza jonglarea cu camera. Finalul vine cu o explicatie care rastoarna cateva teorii, dar turnura luata nu este inclinata  in favoarea productiei. A incercat sa propuna o colaboare intre stiinta si religie, dar trist este ca sufera un esec la acest capitol.  Poti spune despre “Intruders” ca este o dezamagire, dar totusi un rateu nobil.

Rating autor: nota 6

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

8 Comments

  1. Movie Zone 26 aprilie 2012 at 19:19 -  Răspunde

    nu demult am auzit cateva chestii din tabara ce aruncau cu oua stricate inspre acest film, in rest nu se prea discuta despre el prea multe…sincer credeam ca o sa treaca neobservat de nimeni. 🙂
    P.S. cam mi-a ajuns cu fantomele

  2. Angela 26 aprilie 2012 at 21:26 -  Răspunde

    daca stiam cam ce pareri i s-au atribuit, poate ca nu m-as mai fi incurcat sa-l urmaresc. am zis ca daca tot l=am vazut, sa scutesc alte persoane sa piarda timpul cu el… chestia cu fantomele e buna, dar trb sa stii cand sa te opresti. sincer, mi-e dor sa vad un film buuun horror.

  3. richie16 28 aprilie 2012 at 7:36 -  Răspunde

    Tot de aia ezit si eu sa ma uit la el. Aveam asteptari de la Fresnadilo dar presimt ca filmul o sa ma scoata din pepeni. La fel ca mult trambitatul product Guilermodeltoro-ian (pe care n-a avut insa chef sa-l regizeze) Don’t Be Afraid of the Dark. Alta ciorba fara gust de care nu stii cum sa scapi mai repede.

    • Angela 29 aprilie 2012 at 20:06 -  Răspunde

      parerea mea e ca nu ai de ce sa eziti si sa nu il urmaresti. pana si “don’t be afraid of the dark” a fost mai bun… nu doar ca o sa te scoata din pepeni, dar o sa te enerveze pentru ca iti dai seama ca ai irosit 2 ore pe un film de slab

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Concurs

CineAmator pe Facebook

Primește articolele pe mail