CineAmator

Little Women: Fiicele doctorului March (2019)

„Women, they have minds, and they have souls, as well as just hearts. And they’ve got ambition, and they’ve got talent, as well as just beauty. I’m so sick of people saying that love is just all a woman is fit for.”

• Regizori: Greta Gerwig
• Actori: Saoirse Ronan, Emma Watson, Florence Pugh, Eliza Scanlen, Laura Dern, Timothée Chalamet, Tracy Letts, Bob Odenkirk, James Norton, Louis Garrel, Chris Cooper, Meryl Streep
• Gen: Drama, Romantic
• Premii: 57 premii, 173 nominalizari (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 135 minute

Filmul „Little Women” este o reusita, indiferent cum ai privi productia – reinterpretare a unei adaptari, film de dragoste sau biografic, ecranizare. Si nu spun asta pentru ca sunt fan declarat al filmelor de epoca – marturie stau zecile de articole dedicate – ci pentru ca viziunea moderna pe care Greta Gerwig o propune este una care rivalizeaza cu ceea ce reusea sa portretizeze Ang Lee in elegantul „Sense and Sensibility”. Doar ca aici protagonistele sunt mai darze si mai visatoare.

Filmul ar fi putut aluneca usor in capcana feminismului, dar imi place sa cred ca mai degraba ne santajeaza cu teme despre maturizare, legaturi dintre surori, responsabilitati, conditii sociale, familie, scoala si impliniri. Pe langa decorurile alea teatrale, locatiile vintage si ademenitoare, costumele schitate cat mai atragator, „Little Women” beneficiaza de o directie regizorala aparte si creativa, care face intreaga distributie sa straluceasca.

Au trecut 25 de ani de la ultima adaptare buna a romanului „Micutele doamne” (carte disponibila aici, aici sau aici) a lui Louisa May Alcoot, de cand Gillian Armstrong prezenta vietile a patru surori in America de dupa Razboiul Civil. Mai este notabila si ecranizarea in miniserie, care a avut niste imagini fantastice – AICI mai multe, daca vrei sa iti faci idee despre un trecut cu idile inocente.

Jo (Saoirse Ronan), Amy (Florence Pugh), Meg (Emma Watson) si Beth (Eliza Scanlen) sunt punctul central al povestii. Le urmarim in procesul lor de crestere, invatand ce aspiratii au si ce isi doresc intr-o societate in care femeile au obligatii, dar nu si drepturi (fabulos discursul rostit in atelierul de pictura, contributia scenaristei). Daca povestea incepe in prezent, cand fiecare aproape ca a obtinut tot ce si-a dorit –  fara sa stim exact ce anume – filmul ne plimba in trecut, cand cele patru radeau si plangeau impreuna. Cu un tata absent, plecat in razboi, mama lor a fost stalpul care le-a modelat, iar ele au fost sprijin una pentru cealalta.

Ce este de mentionat este faptul ca Greta a fost suficient de inspirata cat sa nu santajeze cu momentele dramatice, si sa adauge emotii doar cat sa miste, nu ceva sentimental de care sa se faca abuz inutil. Si a facut asta prin mici momente de umor, care dau bine in aceasta piesa de epoca, una concentrata mai degraba sa faca trecerea de la copilarie la feminitate, iar asta intr-un mod indraznet, criticand temperat dorinta de independenta.

Cel mai bine se surprinde asta in modul diferit in care fiecare dintre cele paru si-a proiectat viitorul. Jo isi doreste un rol de scriitoare cunoscuta, Amy o pictorita rebela, iar cele doua a concurat pentru atentie dintotdeauna. Meg este cea mai ambitioasa care vrea doar un camin, iar Beth, cea mai timida, isi concentrreaza atentia pe muzica. Pana si paleta de culori pentru garderoba lor este diferita, fiecare dintre ele avand tinute distincte cromatic, daca stai sa urmaresti cu atentie. 

Greta Gerwig revine in spatele camerei, imediat dupa succesul inregistrat cu „Lady Bird”, ramanand la fel de meticuloasa. Optiunea de a nu prezenta liniar actiunea pare ca sa fi facut un serviciu fabulos povestii surorilor March, pentru ca astfel ajungi sa le urmaresti mai usor in procesul lor de maturizare. Ca, pana la urma, despre asta este filmul „Fiicele doctorului March”, asa cum a fost tradus la noi.

Intuitiv, Greta a fragmentat toata povestea inteligent si a setat niste asteptari, pe care le-a construit pe masura ce a evoluat toata saga. Ba chiar face ceva si mai interesant: combina aventurile fictive ale surorilor cu calatoria autoarei, cand a umblat sa isi publice povestea.

De departe, Saoirse Ronan infatiseaza cea mai admirabila incapatanare. Dinamica cu Timothée Chalamet, care surprinde un june naiv, este fantastica, domnul reusind sa surprind nu doar zbaterea, cat si ignoranta lui. Poate cea mai alterata imagine, in comparatia carte-film, ramane cea a profesorului Friedrich Bhaer (Louis Garrel), care este neglijat. Pana si Meryl Streep, cu episoadele episodice, imi pare a fi o sansa ratata.

Filmul „Little Women” intra in cinematografe din 7 februarie si este distribuit de InterCom Film

Vizionare trailer: