“Our great mother Eywa does not take sides, Jake, only protects the balance of life.”
Sunt filme pe care le vezi si le uiti. Sunt filme pe care le urmaresti si parca ai vrea o a doua vizionare, la fel de bine cum sunt filme pe care nu le poti urmari pana la capat.
Exista si “Avatar”- una din acele creatii care fascineaza, devinind una emblematica, de referinta pentru arta cinematografica.
James Cameron a revenit, dupa o absenta destul de lunga de la carma regizorala, de data asta preluand si atributiile scenaristului, reusind sa sculpteze un film despre care se va vorbi inca mult timp de acum inainte.
Lucrul pe care il regret cel mai mult- faptul ca am stiut dinainte la ce actiune sa ma astept, urmarind in prealabil un trailer care configura in mai putin de doua minute intreaga tematica a povestii.Asta nu a furat catusi de putin din reprezentatia intinsa pe o durata de 165 minute.
Subiectul nu mai este necunoscut : 200 de ani in viitor, pentru prima data oamenii sunt invadatori, nu invadati ai unei planete numite Pandora, scopul fiind extragerea unor roci care ar “usura” viata pamantenilor.
“Jakesully” (Sam Worthington), un veteran de razboi paralizat, se angajeaza sa afle secretele populatie Na’vi, slabiciunile mai exact, acestia fiind singurul impediment in calea “imbogatirii”.
Pentru ca omul nu se poate adapta conditiilor terestre ale planetei gazda, Jake ve coordona intreaga actiune printr-un corp numit Avatar- un mix intre ADN-ul uman si ADN-ul “salbaticilor”, incercand sa le castige increderea.
Pandora nu este doar o locuinta pentru indigeni- este adapostul care ii ghideaza si le intretine crezurile. Modul in care aceasta a fost creionata a necesitat pe langa imaginatie si un puternic simt al ratiunii care sa dozeze limitele posibilui.
Nu s-a exagerat, faurind o lume careia ti-ai dori sa ii apartii macar o zi.Toate substraturile care savarsesc natura sunt de o coloristica profunda care imbina armonios un peisaj unic, bogat in luminiscenta si fosforescenta.
Ceea ce Jake va cunoaste si descoperi va deveni pentru acesta salvarea dupa care tanjea, gasind credinta intr-un loc in care comuniunea om- natura este mai presus decat ceea ce s-a lasat sa se cunoasca.
Devotamentul si iubirea se vor regasi intr-un peisaj care depaseste cu mult imaginatia actuala. Radacinile spirituale care leaga locuitorii Pandorei de pamantul pe care pasesc sunt o adevarata lectie pentru prizionerul Jake, deschizandu-i o poarta care duce catre cunoastere, implinire si impacare.
Este un spectacol vizual minunat prin cromatica utilizata si prin intreaga paleta de efecte speciale solicitate, insa indiferent ca este urmarit 2d ,4d sau oricum altcumva filmul are meritul de a fi unul care impresioneaza.
Cel care a semnat soundtrack-ul nemuritorului “Titanic”- James Horner contribuie si la muzicalitate prezentului “Avatar” invaluind specatorul intr-un tabou de sunete care rasfata simturile auditiv.
“I was a stone cold aerial hunter. Death from above”
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
4 Comments
Fain. M-ai facut sa imi amintesc de cat de misto mi s-a parut si mie filmul. Bun review !! 🙂
PS James Cameron a mai facut intre timp niste filme; voi scrie ceva despre el in cateva zile
Raspund cu putina intarziere, insa asta nu diminueaza din multumirea pe care ti-o datorez pentru cuvintele frumoase. Te mai astept pe blog, in masura in care ti se par bune review-urile meie. Merci inca o data !
2010 in review « Anzhela Movies
Jocul si filmul sau leapsa cinefila «