“Everything changes with time. We should know this best of all.”
Urmarit intr-o sala plina de cinema, nu am putut decat sa surad vazand numai reactii multumite, rasete unde e cazul, si o buna dispozitie in masa la sfarsitul filmului.
Niciunul dintre cei prezenti nu s-au incumetat sa inceaapa sa critice, nu pentru ca nu ar fi avut ce, ci pentru ca spectacolul incheiat a fost perfect transpus si a facut ce si-a propus, pret de doua ore:sa te rupa de cotidian si griji.
Nu am sa spun ca este o capodopera, pentru ca e de departe de aceasta notiune, insa are acel ceva care te binedispune si asta spune multe,
Insiprat de un joc video de mare succes la public si incasari, filmul nu s-a lasat mai prejos si a reusit sa fie la masura asteptarilor.
Subiectul, are loc in Persia(actualul Iran), asta stim deja din titlu, undeva in vremurile de glorie ale acestui imperiu, notele antice si intregul decor pictat au fost atuuri puternice in a ma indragosti de intreaga atmosfera construita.
Un umil orfan, va atrage atentia regelui de atunci, intrand astfel in gratiile sale, dovedindu-si ulterior apartenenta la nobilime, nu prin pastrarea aerului “rebel” care-l leaga de copilaria dura care l-a maturizat ci prin faptul ca se va dovedi eroul pe care orasul l-a asteptat dintotdeauna, fiind un important personaj intr-o veche legenda.
Legenda aminteste de un vechi pumnal care adaposteste o putere magica ce guverneaza cumva … siguranta umanitatii.
Printul proscris(Jake Gyllenhaal) va fi nevoit sa se alieze, mai degraba obligat de imprejurari cu enigmatica printesa Tamina (Gemma Arterton), fiecare cu un alt scop ce trebuie indeplinit, ulterior descoperind ca exista ceva mai mult de atat ce ii uneste.
Destul cu subiectul. Nu vreau sa dau detalii,doresc ca fiecare sa descopere treptat intrigile, povestile tesute, iubirile care nasc, lanturile de familie care transced legaturile de sange.
Efectele speciale merita mentionate gratie faptului ca sunt extrem de reusite si nemaipomenit de bune la capitolul vizual, de altfel poate cel mai bun element al peliculei. Replicile nu exceleaza insa fura cateva rasete, astfel ca filmul ramane un film comercial de urmarit cu popcornul langa tine.
Reuneste toate acele note mistice: vraja, blesteme, dorinta de putere, desert, implicatii stravechi, zeitati, magie, aventura, calatorie in timp si nu numai.
Sper sa nu gresesc, insa intreaga desfasurare a actiunii mi-a adus aminte de mai vechiul –“ The Scorpion King” din 2002, pentru ca intregeste cam aceleasi elemente, insa multumita tehnologiei cu mult superioare celei vechi, Jerry Bruckheimer (regizorul care nu necesita prezentare) se autodepaseste si ofera scene de lupta foarte bune si o poveste care poate prinde la public sau nu… Spun ca exista riscul sa fie si nemultumiti, pentru ca se duc cu o anumita idee si reclama ulterior faptul ca vroiau altceva.
Leave a reply