CineAmator

„If only I could speak, I would tell him not to worry.”

Regizor: Simon Curtis
Actori: Milo Ventimiglia, Amanda Seyfried, Kevin Costner, Ryan Kiera Armstrong, Kathy Baker, Gary Cole, Andres Joseph, Lily Dodsworth-Evans
Gen: Drama, Aventuri
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
Tara: SUA
Durata: 119 minute

„The Art of Racing in the Rain” completeaza lista de filme menite sa smulga cu usurinta cateva lacrimi. Are in comun cu „A Dog’s Purpose”, „Marley & Me”, „Max”, „Eight Below” sau poeticul „Alpha” legatura stransa facuta intre un om si un caine. Si pana la urma santajul asta nu vine neanuntat pentru ca este clar, din moment ce un animal este implicat in story ca trebuie sa te astepti la emotii venite in valuri. Cumva, filmul regizat de Simon Curtis este previzibil si sentimental, dar reuseste uneori sa te ia pe nepregatite mai ales cand te implici in drama personajelor – destula – si sa te faca sa iti pese de cursul evenimentelor.

„Povestea incredibila a lui Enzo”, asa cum a fost tradus la noi filmul, are la baza romanul cu acelasi nume publicat in 2008. De altfel un bestseller care s-a pozitionat saptamani la rand pe o pozitie fruntasa si care acum a devenit disponibil la noi in editie tie-in pe coperta stand mandri cei din distributie –  Milo Ventimiglia, Amanda Seyfried si Kevin Costner prezent prin faptul ca isi imprumta vocea cainelui Enzo, spiritual si inteligent.

Filmul reda o poveste de viata a unui pilot de curse, existenta vazuta prin perspectiva cainelui sau, martor tacut si prezent in cele mai importante momente ale barbatului. Prin relatia profunda legata de stapanul sau, Enzo reuseste sa surprinda cu naivitate ce este conditia umana si observa, prin analogii de curse de Formula 1, reteta care iti trebuie pentru a calatorii prin viata. De altfel, scenele auto si aplicabilitatea lor in filosofii de viata sunt printre cele mai interesante. Fara sa fie exagerate, acestea capata sens mai ales in actul final cand asistam la un deznodamant pentru care suntem pregatiti inca din primele minute („one more lap”).

Poate parea usor confuz sa il auzi pe Kevin Costner la inceput, fara sa il poti vedea, narand chestii fara noima, dar pe parcurs cand te familiarizezi cu stilul naratiunii totul devine mai frumos. Plus ca figura simpatica a cainelui golden retriever ajuta, mai ales in momentele amuzante cand „judeca” oamenii. Cert este ca actorul veteran a avut calitatile vocale potrivite pentru a da glas lui Enzo, care cu fiecare monolog pare sa fie tot mai intelept. Cert este ca nu se apropie cu mustaciosul din animatia „Up”, ci este mai degraba un caine mandru, intristat de faptul ca nu poate sa se faca auzit. Iar astea sunt ocaziile cand audienta simte cel mai bine mesajul ala din spatele dialogului. Chiar daca uneori inseamna sa improvizeze si sa dea o forma demonilor (vezi scenele cu zebra).

Regizorul Simon Curtis, care mai are reusite memorabile cu dramele „My Week With Marilyn”,  „Goodbye Christopher Robin”, „Woman in Gold” prefera si aici sa ramana in zona de siguranta si nu risca. Pastreaza un stil profesional, curat si pariaza pe personaje pentru a cuceri. Si ii iese de minune, daca ma intrebati pe mine.

„The Art of Racing in the Rain” nu este un film doar pentru iubitorii de caine sau de animale, este o drama de familie care are si cateva subploturi care functioneaza tare bine – prietenia, dragostea, relatiile copii-parinti, incapatanarea de a-ti urma pasiunea. Pentru ca viata nu este doar despre esecuri, ci si despre a te ridica atunci cand cazi – pe cat de cliseistic suna, este o idee asumata de film si redata bine de tot.

Vezi aici comparatie carte-film.