no matter how deep is threatened by morning light.”
Imi plac filmele ciudate .Imi place „The Fountain”: pentru soundtrack (semnatura tipica Clint Mansell), pentru prezenta lui Hugh Jackman, pentru scenariul de-a dreptul incarligat si foarte greu de digerat pentru persoanele neavizate.
Initial rolurile principale fusesera adjudecate de catre Brad Pitt si Cate Blanchet (fiind adusi impreuna ulterior in drama „The Curios Case of Benjamin Button”), insa retragerea lui Pitt şi depăşirile de costuri închisesera producţia. Directorul a rescris scenariul şi a fost capabil sa reinvie proiectul cu un buget de 35 milioane dolari, cu Jackman şi Weisz în rolurile principale.
Este un film greoi, probabil ca multi vor renunta la vizionare inca din primele minute, totul parand fara noima, insusi regizorul, avand cunostinta de greutatea intampinata in intelegere afirma că, poveştile converg in timpul lor si au fost deschise interpretării.
In completare, declara: “încâlceală din “The Fountain” si mesajul de bază, sunt foarte mult ca un cub Rubikdesi ce se poate rezolva în mai multe moduri diferite, dar în cele din urmă există o singură soluţie la sfârşit.”Interesant nu ?
Pe scurt, filmul are trei povesti de baza,trei scenarii care impletite alcatuiesc unul singur, evenimentele fiind separate de cinci secole. Astfel: in secolul al XVI lea in America Centrală pe teritoriu Maya, conchistadorul Tomas este insarcinat de catre Isabel cu misiunea de a gasi pomul vieţii si ar face orice in a reusi acesta.
În 2005, cercetătorul medical Tommy urmăreşte obsesiv un leac pentru tumori cerebrale in vederea salvarii sotiei sale, Izzy de o moarte prematuraAceasta, in incercarea de a a-si ajuta sotul sa depaseasca momentul iminent al pierderii sale, foloseste un caiet numit simplu „The Fountain”, pentru a deveni intermediarul sau, cerandu-i ca el sa fie cel care il termina.
Anii 2500, actiunea are loc in spaţiu, călătorul Tom deplasandu-se la prin nebuloasă într-un balon în formă de navă spaţială care conţine o grădină şi un copac al viatii aflat … pe moarte, fiind aproape sa desluseasca misterele care l-au secatuit mai bine de un secol. Toate povestile se intretataie, personajele principale fiind interpretate in fiecare naratiune de catre Hugh Jackman si Racheil Weisz (minunata in acest rol).
Cele trei istorii se orienteaza spre acelasi adevăr unic, pe măsură ce protagonistii atemporali- în esenta, una şi aceeaşi persoană – îşi redobandesc treptat pacea sufletească în faţa vieţii, a morţii, a iubirii şi a renaşterii, acceptandu-si in masura in care este posibil existenta.
Filmul in ansamblu trebuie privit ca o metafora, fiind o odisee complicata despre fragilitatea spiritului uman.
Tema principala ar fi trasata in linii simple in frica de moarte, nesiguranta de a nu sti ce ne asteapta dincolo de viata pe care o stim, calatoria care urmeaza dupa fiind pigmentata de ceea ce sta inca in neputinta noastra de a ne accepta singurule lucrurile care nu le putem controla. Poate ca ceea ce ne face umani, este chiar moartea….
S-a construit cu accente profunde de filosofie si se doreste a fi o meditatie asupra trecerii timpului si a efemeritatii dragostei.
Notele mistice ale scenariului incarca mult capacitatea de intelegere si te ridica pe culmi in care nu ai crezut ca vei ajunge, esti un calator prin timp…. este o recomandare calda, insa asa am subliniat nu este un film de duminica, de urmarit cu prietenii.
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
4 Comments
Despre filme, despre religie si convingeri «
Leapsa cinefila: gazeta actorilor in rol de gazda « AnzhelaMovies
Leapsa cinefila: gazeta actorilor in rol de gazda « AnzhelaMovies
Leapsa cinefila: iubim filmele prin sunete « AnzhelaMovies