CineAmator

“You know what I do when I have bad dream? I close my eyes and I think of something nice – like being here with you.”

Hmm…. asa da!

Sincer nici nu stiu de unde sa incep, pentru ca m-a derutat total filmul asta, dar in sensul bun.

Facusem “cunostinta” cu regizorul  Christopher Smith in anul 2004, atunci cand adusese la viata pelicula “Creep”, film care insa nu m-a impresionat foarte mult atunci si cu sigurnata nu ar face-o nici acum.

“Triangle” a fost urmarit in lipsa de altceva. Zacea de mult printre folderele calculatorului si sincer nu mai imi aduc aminte cand si de ce am ales sa il salvez.

Mi-a placut inca din primele minute, alimentandu-mi curiozitatea pentru mai departe.

Conteaza foarte mult sa stii cum sa integrezi privitorul in actiunea filmului si daca faci asta cu talent si pasiune, asta se vede in rezultatul final.

Sa vedem… Primele secevente deschid actiunea filmului vag, in sensul ca nu distingem clar personajele, mai degraba nu intuim ce fac.

Desi replicile curg si putem face o parere proprie a ceea ce pare sa se intample, abia spre sfarsit vom avea o imagine de ansamblu si motivul pentru care s-a apelat la misterul acesta. Jess (Mellisa George- cunoscuta probabil din adaptarea cinematografica a inspaimantatoare povesti Amityville Horror) pare a purta o conversatie cu fiul sau, discutie care degenereaza la un moment dat..

In ideea de a se relaxa, aceasta accepta invitatia unui prieten mai vechi, de a petrece o zi pe iaht, in largul marii, alaturi de cativa amici de ai acestuia. In drumul sau catre  portul unde ar trebui sa se intalneasca, aceasta loveste din greseala  un pescarus… Aceasta ar fi trebuit sa intuiasca, ca este un avertisment atroce al unui inceput de zi ce parea a se anunta perfect.

Cateva ore mai tarziu, o furtuna ivita brusc, va declansa un cosmar neprevazut si plin de dramatism, cu totii trezindu-se fara aparare in mijlocul oceanului, in imposibilitatea de a cere ajutor. Norocul lor aparent este ca exact in acel moment, va trece pe langa ei un vapor, astfel ca pentru a se pune la adapost acestia iau decizia neinsipirata de a se urca la bordul sau.

Nu va ganditi ca are vreo legatura cu Triunghiul Bermudelor pentru ca se indeparteaza total de filmele facute pe tema asta, desi debutul sau este exact la fel ca al celor de gen.

Filmul va lua o intorsatura la 180 de grade, astfel ca pusi in situatia de a supravietui unui psihopat care ii vaneaza pe vapor, tinerii vor trebui mai intai sa afle cine si de ce i-a adus aici.

Treptat, drama si firoii specifici unui film buuun de suspans vor acapara atentia cuvenita , privitorul pus inidirect sa faca speculatii, fara a intui macar ce se ascunde in spatele povestii.

Scene care pareau fara de inteles sau lipsite de autenticitate se vor dovedi a fi unele valoroase, conducand catre un deznodamant care sincer, m-a socat insa m-a multumit la culme.

Imi plac filmele cu intorsaturi de situatie, insa cel de fata merita un loc de cinste in fruntea celor mai bune.Toate elementele care nu pareau a face parte din peisaj se vor incadra la fix, punandu-va mintea la contributie suficient de mult incat sa va intarate si poate sa va enerveze pentru ca la naiba, la un moment dat nu mai intelegi nimic !

Insist pe sfarsit- ideea in sine este pusa extraordinar de bine in valoare, semnificatiile de la final avand un impact imens fara a solicita  clasicele clisee sau replici ce se doresc a fi profunde