CineAmator

“Alfred Hitchcock: I just a man hiding in the corner, with a camera… watching.”

• Regizor: Sacha Gervasi
• Actori: Anthony Hopkins, Helen Mirren, Scarlett Johansson, Danny Huston, Toni Collette, Jessica Biel, James D’Arcy
• Gen: Biografic, Drama
• Premii: doua premii, opt nominalizari (una la Oscar)
• Tara : SUA
• Durata: 98 minute
• Rating autor: 7.5

Poate un maestru sa-si anuleze atributele sale definitorii pentru a imbraca o alta notorietate? Ma refer aici la Anthony Hopkins, cosmetizat suficient pentru a imprumuta infatisarea lui sir Alfred Hitchcock. Exagerarile privind articularea cuvintelor si mimica ce precede rostirea lor ii apartin si nu sunt din pacate cea mai fericita alegere. Dar nu este niciun esec lamentabil, pentru ca unele replici acide chiar nu mai conteaza cum sunt pronuntate. Filmul lui Sacha Gervasi nu este asa cum am (dori) crede. Este un amestec intre povestea realizarii emblematicului “Psycho” si o doza bogata din relatia lui Hitch si a femeii care l-a ajutat si ghidat, sotia sa Alma.

Helen Mirren este exact cum ma asteptam. Sclipitoare, sigura si ferma. Personajul sau are la un moment dat o rabufnire incredibila, iar ea ii dozeaza echlibrat frustrarile prin coordonarea unui discurs atent rostit. Ceea pentru care aveam temeri este tanara Scarlett Johansson. Grijle mi-au fost inlaturate imediat pentru ca a fost superba. Dialogurile sunt ocazii neasteptate de a smulge rasete deloc fortate. Intr-un schimb sincer de replici dinspre final ni se strecoara o alta doavada menita sa ne convinga de calitatea maiestuoasa a lui Hitch de a fi fost un mare adept al suspansului. Este superba introducerea in planului filmului si concluzia facuta de domn, in aceeasi maniera in care “Hitch” ne prezenta si isi promova filmele.

Un film intr-un film sau povestirea in rama pentru cinematografie, dar cu retineri pentru detaliile privind arta filmului de la mijlocul secolului trecut. Ar fi fost mult mai satisfacator daca am fi testat ganduri si tehnici specifice acelor vremuri. Poate daca s-ar fi renuntat la ideea de comunicarea a lui Hitchcock cu un personaj care-l bantuie neconvingator si nepotrivit, totul ar fi fost mai impunator. Pana la urma despre asta este “Hitchcock”. Despre perioada de apogeu a regizorului si despre incapatanarea sa de a finanta si realiza ecranizarea romanului “Psycho” care-l obsedeaza atat de mult, incat ajunge sa poarte dialoguri cu cel care a inspirat crimele din roman. Pe plan secund ruleaza cu putine deficiente relatia celor doi soti, cu scene de gelozie, raceala sau suport emotional si moral.

Poate ca „Hitchcock” nu a vrut sa fie un film portret pentru ca nici nu face asta. Este in schimb o compozitie proaspata si relaxanta cu care te poti delecta ca iubitor al filmelor de orice fel, dar mai ales ale celor zamislite de maestru. Pentru fiecare cinefil care a cunoscut un batranel simpatic doar prin prisma indicatiilor pentru creatiile sale, poate ca e timpul sa-i vada  si parte din temeri, nebunii si bucurii.

Vizionare trailer: