CineAmator

„ Do you think a person knows when he’s going mad? Or do you think it’s blissful ignorance? „

• Regizor: Michael Noer
• Actori: Charlie Hunnam, Rami Malek, Michael Socha, Damijan Oklopdzic, Christopher Fairbank, Eve Hewson
• Gen: Drama, Biografic
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 133 minute

„Papillon„ este o drama biografica regizata de Michael Noer care mai are in portofoliu putine filme, poate cel mai notabil fiind productia daneza „R”. Povestea lui Papillon a fost redata pentru prima oara in romanul cu acelasi nume (vezi cartea) si a mai fost ecranizata in 1973, cand Steve McQueen interpreta rolul eroului, acestuia alaturandu-i-se Dustin Hoffman ca ajutor, finantator si salvator-amic.

Adaptarea bestseller-ului (auto)biografic urmareste povestea lui Henri Papillon Charriere, un hot care ajunge sa fie condamnat pentru o crima pe care nu a comis-o. De la lumea pariziana a jafurilor marunte, se trezeste intr-o colonie penala unde erau izolati puscariasii pe care Franta voia sa ii uite. Determinat sa isi recapete libertatea, Papillon formeaza o alianta neobisnuita cu un condamnat care are resurse financiare, dar este nepregatit sa se adapteze la acea lume violenta. In schimbul protectiei, Louis Dega (Rami Malek) este de acord sa ii finanteze evaderea lui Papillon.

Nu o sa ma grabesc sa spun ca acest remake era necesar. Mai degraba se face o repunere in scena a povestii pentru noile generatii, iar asta nu este musai gresit, doar ca este greu sa se depaseasca un film care stabilise deja niste reusite. Noua versiune nu face rau, desi nu era musai ceruta – primim o productie decenta care reuseste sa redea o experienta ingrozitoare, cu diverse fapte puse sub semnul intrebarii.

Charlie Hunnam este un actor care are o reputatie buna, mai ales dupa ce a izbutit cu „Sons of Anarchy”, doar ca in ultimul timp nu a fost cel mai norocos in ceea ce priveste modul cum isi alege rolurile (mai putin cu „The Lost City of Z” unde face ceva grozav). Si aici este convingator, are cateva momente cand transmite durerea si incapatanarea personajului. Rami Malek nu prea are ocazii sa demonstreze ce poate dar a facut-o anterior, bine si bun cu goana dupa celebritate in senzationalul „Bohemian Rhapsody”. Totusi, are si aici niste scene destul de provocatoare.

Productia este si una despre prietenie si se surprinde binisor si aceasta tema, existand o colaborare interesanta intre cei doi actori, care reusesc sa lege o conexiune care trece de marele ecran.R ezulta performante eficiente, fix ce trebuia.

Proiectul a fost filmat in ordine cronologica, iar pe masura ce stresul se simte pe actori, totul devine si mai vizibil pentru personaje, rapusi de trecerea timpului. Pana la urma, plecam din anii ’30 (dintr-un Paris care seamana cu un Chicago in era jazz) si incheiem totul in anii ’60. Insa mai interesant mi se pare cum suntem santajati sa empatizam, pana la urma, cu un infractor, care era vinovat de alte crime, dar nu de cea acuzat, iar asta este bafta scenaristului care a gandit modificarile dorite.

Filmul reuseste sa surpinda ideea de libertate si incapatanareal a omului in fata unor provocari de a nu-si pierde demnitatea si umanitatea dar nici simtul realitatii, mai ales in scenele care ar face rau oricui sufera de claustrofobie.

Pana la urma, eroul principal isi petrece mult timp in captivitate si noi, publicul, stam mult timp cu el inchis – fain de urmarit cum nu i se frang sperantele. S-a facut o treaba grozava in a reda brutalitatea vietii din captivitate, din locurile unde actiunea are loc – de la violente, executii publice, pana la izolare de ani de zile si dezumanizare. „Papillon” a gasit propria metoda prin a tine audienta atenta, regizorul creand cateva momente de impact (mai ales cand protagonistul sta singur).

Vizionare trailer: