Bohemian Rhapsody (2018) [CRONICA]

Biografic, Special

Bohemian Rhapsody (2018) [CRONICA]

Bohemian Rhapsody 2018:

„I love the way you move on stage. The whole room belongs to you. Don’t you see what you can be?”

Regizor: Bryan Singer
Actori: Rami Malek, Lucy Boynton, Gwilym Lee, Ben Hardy, Joseph Mazzello, Aidan Gillen, Tom Hollander, Allen Leech Mike Myers
Gen: Drama, Biografic
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
Tara: SUA
Durata: 134 minute

Freddie Mercury primeste anul acesta un film biografic care acopera aproape doua decenii din viata artistului care a pus bazele formatiei Queen. Drama biografica se axeaza mai ales pe viata artistului, dar nu pierde din vedere si ceilalti membri ai trupei, surprinsi in diverse ipostaze in relatie cu artistul. Productia, aspru criticata pentru libertatile pe care si le-a asumat in numele artei, este una care arata pur si simplu extraordinar ca imagine si face o treaba minunata de a te transporta in mijlocul anilor ’70-’80, surprizand intocmai frenezia tesuta in jurul performantelor formatiei Queen.

„Toti se cred critici” – spune la un moment dat Freddie Mercury portretizat cu un patos incredibil de Rami Malek (o transformare cool de la Mr. Robot, performanta magnetica). Filmul face radiografia inceputurilor si evolutia formatiei Queen se vede minunat pentru ca la capitolul imagine nu s-au zgarcit cu nimic cand vine vorba despre calitate. Au recreat pana in cele mai mici detalii costumele, ceea ce il califica la Oscaruri pentru categoriile estetice. Dar ar fi o nedreptate sa fie omis Rami la interpretare – eu m-am bucurat sa il vad si pe Ben Hardy (vazut recent in „Mary Sheller” sau „The Woman in White”).

Scena graitoare a show-ului inceput de Brian Synger si finalizat de Fletcher te copleseste cel mai mult in actul final cand participi si tu la concertul sustinut de trupa in 1985 pe Wembley. La propriu, nu cred sa fi vazut vreo alta scena la fel de graitoare in ceea ce priveste nebunia si pasiunea pentru muzica, asa cum a fost reproducerea celor 20 de minute din finalul filmului, cand simti ca esti parte din publicul care a fredonat la concertul caritabil Live Aid.

Bohemian Rhapsody – filmul despre formati Queen, pe care trebuie sa il vezi

„Bohemian Rhapsody” a alterat ordinea evenimentelor care nu mai sunt dispuse in ordine cronologica si a omis intentionat detalii stridente despre viata lui Freddie. Dar asta nu afecteaza rezultatul si totusi este de inteles ce si nu a functionat pentru unii. Pana la urma, biografiei ii scapa din vedere multe lucruri iar asta il mai degraba idealist decat realist – din nou, nu imi pasa. Mi-a placut teribil de mult ce am vazut, exagerat de mult, si sunt mandra de tot ce am simtit.

Filmul nu s-a axat doar pe realizarea portretului artistului Freddie – de la inspiratie pentru muzica si versuri, pana la ascensiunea in topuri. S-a axat si pe schitarea omului Freddie, surprins cu o alta orientare sexuala, in calitate de consumator de bauturi alcoolice, dar mai ales ca un individ singuratic si neinteles. Filmul a romantizat relatia lui cu Mary Austin mai mult decat era cazul, dar pentru mine conteaza mai mult ce si cum m-a facut sa simt, cum am empatizat cu protagonistul. Iar pentru a functionat de minune „santajul” aruncat pe marele ecran (recomand cu incapatanare vizionarea la Grand Ultra de la Baneasa – atat imaginea cat si sunetul au fost la superlativ).

Queen este aratata ca o familie, una care inca inspira visatorii si care a iubit muzica cu tot ce a insemnat ea, de la certuri si oboseala pana la o popularitate coplesitoare. Mi-a placut teribil de mult cum s-a umanizat o figura controversata candva, dar inca iubita pentru mostenirea muzicala lasata, iar pentru mine asta este suficient sa il recomand. Ramane una dintre cele mai bune vizionari de anul acesta si interpretarea lui Rami o preferata de-a mea. „The Doors”, „Walk the Line”, „Control” sunt alte biopicuri la fel de bune, care au reusit sa surprinda la fel de bine o era si goana unui individ pentru identitate. Este cu emotii multe, cu momente schitate uimitor, cu o atmosfera copleșitoare, cu un personaj pe care l-am îndrăgit mai alea cand era pierdut si ratacea nesigur. Am adorat filmul cu totul si pe particele.