Drama, Mister, Recomandari, Romantic

The Constant Gardener (2005)

I know all your secrets, Tess. I think I understand you now. You want me to come home. But I am home. Tess”

  • Regizor: Fernando Meirelles
  • Actori: Ralph Fiennes, Rachel Weisz, Danny Huston, Bill Nighy, Hubert Kondee
  • Gen: Romantic, Drama, Mister
  • Premii: 22 premii ( Oscar cea mai buna actrita in rol principal: Rachel Weisz, 1 la Glorbul de Aur ) si 45 nominalizari (10 la BAFTA, 3 la Oscar, 2 la Globul de Aur)
  • Tara: SUA
  • Durata: 129 minute

Sa te aventurezi in scrieri ce-ti pot cuprinde patima vizionarii unui film, e aproape un exercitiu ce seaca devotamentul oricarui iubitor de film. Este provocator, cu atat mai mult daca filmul nu este vreo traire ironica sau comuna, ci un amalgam complex care pentru tine se inalta deasupra multora prin paleta de trairi inselatoare. Parfumat cu o frumusete bogata, “The Constant Gardener” fura mai multe sentimente cu care isi prinde spectatorul pentru a nu-i da drumul decat in final cand il ispiteste cu dileme morale. Atunci, privitorul isi va inclina capul resemnat, cu un impuls dojenitor si un motto nou invatat: “invata sa cunosti si nu judeca”.

Filmele sincere au fost pentru mine o optiune ce trebuie indeplinita printr-un contract care-mi satisface convingerea ca dramele sunt intotdeauana datatoare de spasme curtenitoare ce galant iti apasa multe crezuri necunoscute pana atunci. Bazat pe romanul cu acelasi nume, thrillerul romantic regizat de Fernando Meirelles, despica odiseea de cunoastere a lui Justin Quayle (Ralph Fiennes), un barbat ce cauta raspunsuri la tradarile sotiei ce au culminat cu asasinarea brutala a acesteia. Contributia scriitorului vine spre final cand isi ataseaza remarca de dedicatie intr-un amendament taios “This film is dedicated to Yvette Pierpaoli and all other aid workers who lived and died giving a damn”.

Lumea in care traim nu este perfecta. Dintotdeuana cei puternici sunt cei care au si nu dau, sunt cei care detin si-si maresc avutiile. Filme ca “Va vis et deviens” (magnific), “Blood Diamond” sau “Beyond Borders”, au incercat sa arate acele poteci unde soarele nu rasare niciodata, desi arde constant pe cer, la care noi inchidem ochii, de la care ne-am intors chipul si ne prefacem ca nu exista. O activista dedicata unei cauze, Tessa Quayle (Rachel Weisz), este gasita moarta, dupa ce a fost violata, sfarsind arsa. Langa ea este gasit un bun prieten, cu care convinsese lumea ca are o relatie. Toate indiciile traseaza o crima pasionala, lucru de care se convinge insusi sotul celei moarte, un diplomat retras in umbra, Justin Quayle. Consumat de gandurile ce ii confirma infidelitatile sotiei sale, Quayle demoleaza toate planurile celor implicati si pleaca sa-si cunoasca partenera pe parcursul a trei continente,  propunandu-si sa refaca ultimul traseu.

Sa imputi ceva celor doi actori care–ti umplu pasiunea pentru filme cu o indestulare molipsitoare, ar fi nedrept. Rachel Weisz este minunata pentru mine. Are aceea infatisare delicata de fragilitate si nevinovatie. Cand langa ea pozeaza un Ralph Fiennes darz, dezinteresat, cu o grimasa tacuta ce dicteaza mai multe cuvinte decat un dialog zgomots, atunci e clar ca filmul la care sunt martor, trezeste in mine urletul de multumire. Separat ii iubesc, impreuna ii devorez pe cei doi actori. “The Constant Gardener” este o balada trista care la final iti rapeste si singura farama de inocenta de care sperai ca te poti agata amagitor. Este o marturie despre regasire, sacrificiu, o reconfirmare a unui genocid ce nu-si va stinge flacarile daca de pe urma lui se castiga. Indiferent de consecinte, de pierderi.

Rating autor: nota 9

Vizionare trailer :

Loading...

Vezi si...

13 Comments

  1. bibliodevafiliala3 27 iunie 2012 at 12:38 -  Răspunde

    Filmul este ecranizarea unei cărţi a lui John Le Carré, autor englez “specializat” pe romanele de spionaj. Cartea, apărută în 2001, este una dintre cele mai bune lucrări ale autorului. Am văzut şi eu filmul – este un “must see” (neapărat de văzut). Cu un scenariu interesant şi o interpretare deosebită a celor doi actori. Deşi în rol secundar, mi-a plăcut parcă mai mult Rachel Weisz, dar cred că nu doar mie, pentru că a primit Globul de aur pentru acest rol în 2006. Un articol extrem de bun, Angela, felicitări! Iar eu, dacă mai trebuie, susţin recomandarea ta. Filmul este bun, dar după părerea mea carte este şi mai bună. Oricum, dacă citeşti Prietenie absolută de John Le Carré şi vezi şi filmul, este un câştig, după mine ele se completează reciproc.

    • Angela 29 iunie 2012 at 22:32 -  Răspunde

      recunosc ca inca nu am citit cartea, dar nu spun pas pentru ca sunt curioasa sa aflu perspectiva initiala. am muuuulte volume in asteptare, asa ca nu ma grabesc. sa inteleg ca tu ai citit-o si nu ai fost dezamagita de ecranizare? ma bucur ca ti-a placut filmul. actorii sunt nemaipomeniti… orice ar face Rachel Weisz, tot o s=o urmaresc, pentru ca mi-e draga tare. multumesc! chiar am vrut sa se vada ca mi=a placut filmul

      • bibliodevafiliala3 29 iunie 2012 at 22:57 -  Răspunde

        Toate filmele dezamăgesc, într-un fel sau altul când cartea este bună. Oricum faptul că este o carte care implică spionajul şi acţiunea face ca filmul să fie mai uşor de ecranizat, iar dacă şi actorii interpretează bine ai un plus – Eu sunt multumită de ecranizarea făcută, dar prefer cartea, bineinteles.

  2. Roberts 27 iunie 2012 at 15:52 -  Răspunde

    un film sensibil si care arata inca o data ca lumea in care traim nu este perfecta:( cei doi protagonisti si-au facut datoria cu prisosinta. din pacate, eu am vazut acest film la protv unde l-au tot intrerupt cu reclame si promouri, asa ca nu l-am savurat indeajuns. trebuie sa-l revad si cum cum scrie bibliodevafiliala3 am si cartea pe lista de must-read. felicitari pentru cuvintele frumoase si emotia din ele!

    • Angela 29 iunie 2012 at 22:35 -  Răspunde

      eu il vazusem initial pe calculator de vreo doua ori. ma asteptam ca protv-ul sa strice bucuria de a-l urmari, dar nu am putut sta deoparte, stiind ca il difuzeaza din nou. multumesc! am incercat sa scriu cat mai frumos pentru a transmite putin din emotiile pe care filmul mi le-a redat, cu asa mica usurinta 🙂 ma bucur ca si tie ti-a placut. este nemaipomenit !

  3. joker 22 iulie 2012 at 6:43 -  Răspunde

    Finalul? ispiteste cu dileme morale?
    Eu sunt ispitit jumătate doar cu cele i-morale întrebându-mă necontenit de unde atâta imoralitate într o lipsă a ei? Desigur mă refer la iubire.
    Sau la ispitirea ei.
    🙂

    • Angela 23 iulie 2012 at 22:57 -  Răspunde

      da, sfarsitul nu te lasa indiferent 🙂 cel putin mie nu mi-a dat ragazul de a uita filmul imddiat dupa vizionare. foarte frumos comentariul tau 🙂

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Concurs

CineAmator pe Facebook

Primește articolele pe mail