CineAmator

“Were you rushing or were you dragging? If you deliberately sabotage my band, I will gut you like a pig. Oh my dear God – are you one of those single tear people? You are a worthless pansy-ass who is now weeping and slobbering all over my drumset like a nine year old girl!”

Regizor: Damien Chazelle
Actori: Miles Teller, J.K. Simmons, Melissa Benoist, Paul Reiser
Gen: Drama
Premii: 86  premii (3 la premiile Oscar), 97 nominalizari
Tara: SUA
Durata: 107  minute

Scris si regizat de Damien Chazelle, „Whiplash” a intrat in cursa pentru un Oscar, dovedindu-si pe parcursul rularii meritul pentru inscrierea in toate cele cinci categorii. Un film care sarbatoreste (partial) muzica jazz, intr-o forma mai taioasa, pune central un student la Conservator. Acesta ajunge la limite, atunci cand un profesor care ii exploateaza talentul, nu ii mai lasa demnitate, rabdare sau incredere.

In biopicul „The Gene Krupa Story” mai intalneam o determinare vecina cu nebunia, insa metodele pentru descoperirea talentului au o voce mai vulgara in personajul lu JK Simmons care la fiecare aparitie te sperie. Si daca asta inseamna sa faci un rol extraordinar, atunci sa tot avem parte de astfel de rabufniri (jignitoare, de dragul artei).

Filmul nu lasa loc de pauze. Povestea studentului care este momit intr-o trupa de jazz in calitate de tobosar, doar pentru a fi manevrat dupa, dupa bunul plac al dirijorului, poate parea banal. Insa tachinarea, exercitiile fizice duse pana la extreme, in ciuda unor improbabilitati, fac din „Whiplash” un proces consistent si ritmic al relatiilor bolnavicioase. Cu sange, sudoare, lacrimi, frustrari, angoase si furie, se face muzica buna. Cel putin asa judecam in baza haoticului si energicului „Whiplash”. Astfel, pana la final te simti epuizat, contempland bataile rapide ale solo-ului. O simbioza intre motivatie si sacrificiu continuare aici.

Vizionare trailer: