CineCronici, Drama

Boyhood/ 12 ani de copilarie (2014)

boyhood-146796l“ The world is too competitive. There are too many talented people who are willing to work hard; and a buttload of morons who are untalented, who are more than willing to surpass you. As a matter of fact, a lot of them are sitting in that classroom out there right now. Hm? You know what they’re doing? They’re doing their assignments. Which is what you’re supposed to be doing, but you’re not. You’re in here. Now, why is that? You’re special, Mason?”

  • Regizor: Richard Linklater
  • Actori: Ellar Coltrane, Patricia Arquette, Ethan Hawke, Elijah Smith, Lorelei Linklater
  • Gen: Drama
  • Premii: 125 de premii, 104  nominalizari (6 la Oscar); #127 top 250 IMDB
  • Tara: SUA
  • Durata: 165 minute

Printr-o forma artistica si curioasa intram in intimitatea unei familii, prioritar urmarind maturizarea unui baietel. Richard Linklater experimenteaza un concept cinematografic original, in ceea ce poate deveni un studiu social si cinematografic. Se distribuie un baietel (in 2002), se filmeaza periodic, timp de 12 ani, riscand totul, existand si posibilitatea ca proiectul sa nu poata fi finalizat. Se improvizeaza pe parcurs (evident, dar deloc iritant) si se fac limitari la un buget pe care trebuie sa il distribui anual. Fara introduceri, fara vreun prolog pregatitor, “Boyhood” te aduce direct in lumea personajului principal, alimentandu-se in mai multe ipostaze apartenenta peliculei la genul biografic si mai putin la film.

 

Folosindu-se de diverse repere pentru a numi perioadele, traite, nu sugerate, primim instantanee din trecut, veritabile si valoroase. Indiferent ca vorbim despre vreo piesa muzicala, de vreun eveniment cultural (Harry Potter) sau despre discutiile care acum isi au si un raspuns (continuarea Star Wars), te simti dator cu scuze. Si asta pentru incursiunea parsiva in viata unui micut care creste sub ochii tai. Si intreaga maturizare este redata pe fundalul experientelor unui copil de parinti divortati, care-si imparte zilele intre mama si tata. Patricia Arquette si Ethan Hawke, ambii nominalizati la Oscar, interpreteaza rolurile parintilor. Amandoi imbatranesc. Amandoi se schimba. Amandoi invata sa isi perfectioneze personajele, pe masura ce povestea avanseaza. Si totul se simte ca o improvizatie care da al naibii de bine per total.

 

Lungimea si, se pare ca si longevitatea, judecand dupa palmaresul de premii in crestere, isi vor dovedi statornicia. Subiectul banal, comun, poate prea simplu nu vor cuceri. Clar este ca evenimentele prezentate nu sunt de-o complexitate majora. Personajul principal, Mason, urmarit prin periplurile sale reprezinta un stereotip (fortat) al tanarului care-si cauta identitatea si care cutreiera adormit in multe scene. Cautandu-si identitatea, tipic unui adolescent derutat, incruntat, este placut sa-i asculti discursurile ciudate, poate motivatioale sau euforice uneori/ de cele mai multe ori.

 

Exista totusi un aspect pe care nu il pot neglija. Si ma refer la diferentele majore intre un concept indiscutabil senzational si executarea stangace uneori. Executare care nu este neaparat incomoda, cat statica si repetitiva. Ambitia si nebunia regizorului castiga insa in fata protestelor care acuza si dezinteres pentru personajele principale. Ma refer in speta la personajul surorii care afecteaza cand si cand liniaritatea povestii.

“Boyhood” poate functiona si ca road-movie. In schimb prefera sa fie un biopic onorabil, fara a distanta publicul. Si ceea ce face si mai interesant filmul nu este notiunea pe care se bazeaza, ci mai degraba naturaletea prin care se transmit imaginile.

Vizioare trailer:

 

 

 

“ The world is too competitive. There are too many talented people who are willing to work hard; and a buttload of morons who are untalented, who are more than willing to surpass you. As a matter of fact, a lot of them are sitting in that classroom out there right now. Hm? You know what they're doing? They're doing their assignments. Which is what you're supposed to be doing, but you're not. You're in here. Now, why is that? You're special, Mason?” Regizor: Richard Linklater Actori: Ellar Coltrane, Patricia Arquette, Ethan Hawke, Elijah Smith, Lorelei Linklater Gen: Drama Premii: 125 de premii, 104  nominalizari (6 la Oscar); #127 top 250 IMDB Tara: SUA Durata: 165 minute Printr-o forma artistica si curioasa intram in intimitatea unei familii, prioritar urmarind maturizarea unui baietel. Richard Linklater experimenteaza un concept cinematografic original, in ceea ce poate deveni un studiu social si cinematografic. Se distribuie un baietel (in 2002), se filmeaza periodic, timp de 12 ani, riscand totul, existand si posibilitatea ca proiectul sa nu poata fi finalizat. Se improvizeaza pe parcurs (evident, dar deloc iritant) si se fac limitari la un buget pe care trebuie sa il distribui anual. Fara introduceri, fara vreun prolog pregatitor, "Boyhood" te aduce direct in lumea personajului principal, alimentandu-se in mai multe ipostaze apartenenta peliculei la genul biografic si mai putin la film.   Folosindu-se de diverse repere pentru a numi perioadele, traite, nu sugerate, primim instantanee din trecut, veritabile si valoroase. Indiferent ca vorbim despre vreo piesa muzicala, de vreun eveniment cultural (Harry Potter) sau despre discutiile care acum isi au si un raspuns (continuarea Star Wars), te simti dator cu scuze. Si asta pentru incursiunea parsiva in viata unui micut care creste sub ochii tai. Si intreaga maturizare este redata pe fundalul experientelor unui copil de parinti divortati, care-si imparte zilele intre mama si tata. Patricia Arquette si Ethan Hawke, ambii nominalizati la Oscar, interpreteaza rolurile parintilor. Amandoi imbatranesc. Amandoi se schimba. Amandoi invata sa isi perfectioneze personajele, pe masura ce povestea avanseaza. Si totul se simte ca o improvizatie care da al naibii de bine per total.   Lungimea si, se pare ca si longevitatea, judecand dupa palmaresul de premii in crestere, isi vor dovedi statornicia. Subiectul banal, comun, poate prea simplu nu vor cuceri. Clar este ca evenimentele prezentate nu sunt de-o complexitate majora. Personajul principal, Mason, urmarit prin periplurile sale reprezinta un stereotip (fortat) al tanarului care-si cauta identitatea si care cutreiera adormit in multe scene. Cautandu-si identitatea, tipic unui adolescent derutat, incruntat, este placut sa-i asculti discursurile ciudate, poate motivatioale sau euforice uneori/ de cele mai multe ori.   Exista totusi un aspect pe care nu il pot neglija. Si ma refer la diferentele majore intre un concept indiscutabil senzational si executarea stangace uneori. Executare care nu este neaparat incomoda, cat statica si repetitiva. Ambitia si nebunia regizorului castiga insa in fata protestelor care acuza si dezinteres pentru personajele principale. Ma refer in speta la personajul surorii care afecteaza cand si cand liniaritatea povestii. "Boyhood" poate functiona si ca road-movie. In schimb prefera sa fie un biopic…
nota - 95%

95%

Nota

Nota utilizatorilor: 4 ( 1 utilizatori)
95
Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.