CineAmator

“Space: the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its continuing mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no one has gone before.”

• Regizor: Justin Lin
• Actori: Chris Pine,  Zachary Quinto, Karl Urban, Zoe Saldana, Simon Pegg, John Cho, Anton Yelchin, Idris Elba, Sofia Boutella 
• Gen: Thriller, SF, Actiune
• Premii: niciun premiu, doua nominalizari (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 120 minute

Franciza ‘Star Trek’ are in spate o mostenire si o cultura uriasa, tinand cont nu doar de vechimea de cand a debutat, candva in urma cu mai bine de cinci decenii. Am avut productia de televiziune marca NBC, ca mai apoi sa cunoasteam spin-off-ul ‘The Next Generation’ (nu inainte de ‘Phase II’) la inceputul anilor ’90. Cu reboot-ul din 2009 J.J. Abrams a adus o distributie noua, energica, portretizand versiunile tinere ale personajelor cunoscute in primele episoade. Dupa patru ani am vazut ‘Into Darkness’ cu (Benedict Cumberbatch) in rolul villain-ului si acum ni se livreaza partea a treia a seriei.

De data asta pentru ‘Beyond: Dincolo de infinit’ regia este castigata de Justin Lin, cunoscut pentru ‘Better Luck Tomorrow’, ‘The Fast and the Furious‘ 3–6. Se distinge in unele momente contributia lui Abrams, in sensul ca pare sa fi temperat unele porniri haotice ale taiwanezului si in loc sa primim zgomot fara fond, distingem o poveste bine inchegata, desi cu o prima parte mai lenta, care pare doar o introducere. Ce vedem insa in jumatatea a doua place foarte mult. Atat ca evenimente, cat (mai ales) ca imagini si detalii tehnice. Scenele de atac sunt senzationale. Mai ales prima infruntare cand nava Enterprise este distrusa putin cate putin, pana la a mai ramane nimic din fiare si oameni.

Creat pentru cinema-ul 3D, Star Trek Dincolo de Infinit distribuie spectacol cand vine vorba de aventurile echipajului de pe nava Enterprise. Clar, mai ales in ceea ce priveste calitatea efectelor speciale si a machiajului (extraordinar si original). Filmul ne face o demonstratie despre ce inseamna sa faci un sabotaj cu Sabotage-ul celor de la Beastie Boys sau cum arata un film pe care un nerd/ geek l-ar cauta. Mai ales unul care a crescut cu un intro care anunta explorari ‘where no man has gone before”.

Pentru genul SF (space opera), filmul are tot ce ii trebuie mai ales cand ne prezinta intinderile vaste ale imperiilor galactice. Aventuri, explorari spatiale, dusmani necunoscuti, rase noi, pericole in zone neintalnite. Cum s-a imaginat Yorktown (amintind de subapreciatul ‘Elysium‘) este nebunie pura.

La finalul lui ‘Into Darkness’ ni se promitea un voiaj de cinci ani pentru a explora intinderile cosmice. Pentru toti membri echipajului, misiunea inseamna sacrificii sau compromisuri si fiecare incepe sa simta greutata raspunderii asumate. Kirk (impovarat cu raspundere de care se achita fain) incepe sa isi doreasca o schimbare, crezand ca a ales cariera asta doar pentru a demonstra ca merita numele tatalui si este tot mai coplesit. Spock incepe sa se simta tot mai daramat de faptul ca neglijeaza reconstructia civilizatiei vulcaniene. La primul popas, in cadrul Federatiei decid sa ajute o persoana care reclama ajutor pentru echipajul sau, naufragiat pe o planeta necunocuta din nebuloasa. Echipajul accepta provocarea, doar pentru a regreta curand decizia cand ajung fata in fata cu Krall (Idris Elba, fantastic) un individ cu propria agenda.

Simon Pegg este scenarist, asa ca si-a permis sa acorde mai mult credit personajului sau (ma bucur!), Chris Pine este inca (foarte) bun pe pozitia capitanului Kirk, care a castigat respectul echipajului, iar Zachary Quinto place foarte mult pentru postura aia mandra si nobila cu care defileaza, recitand mereu demn din intelepciunea personajului sau. Sau a lui Shakesperare. Aditia suplimentara, pe care cred ca o revedem in partea a patra deja anuntata, Kalara (Lydia Wilson), a dat un ton mai dramatic filmului, fara sa il faca coplesitor. Oh, sa nu uit de Karl Urban, cel care acum condimenteaza cu putin umor intreaga poveste. De data asta se insista pe relatia dintre Doctor ‘Bones’ McCoy si comandantul Spock, ceea ce este destul de interesant.

Filmul are pe fundal mereu o coloana sonora awesome. Doar e Michael Giacchino la ‘instrumente’, cel care m-a facut sa ma indragostesc si mai mult de Lost sau Fringe. Tonurile pastreaza mereu tragismul in rim si impune senzatia de pericol.

#Beyond are cam ce ii trebuie. Pentru mine cel putin – nu ca nu m-ar fi emotionat cand SPOILER ne arata echipa originala intr-o poza prafuita.Personaje imbracate in haine de piele, muzica din anii ”90, motocicleta ca pentru cei mai hippie, nave spatiale ruginite – imi place directia cu aer vintage spre care se indreapta SF-ul actual, dupa ce ‘Guardians of the Galaxy‘ ne amintea de ce am iubit era disco. Sau de ce ne plac echipele care devin familii. Ca da, se discuta despre asta si se face frumos.

Filmul intra in cinematografe din 22 iulie si este distribuit de Ro Image.

Vizionare trailer: