CineAmator

„Peter Parker: So, to become an Avenger, are there like trials or an interview?

Tony Stark: You just don’t do anything I would do, and definitely don’t do anything I wouldn’t do. There’s a little grey area in there and that’s where you operate.”

• Regizor: Jon Watts
• Actori: Tom Holland, Michael Keaton, Robert Downey Jr., Marisa Tomei, Jon Favreau, Gwyneth Paltrow, Zendaya, Donald Glover, Jacob Batalon, Laura Harrier, Tony Revolori, Abraham Attah
• Gen: Aventuri, SF
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 133 minute

Dupa ce am iesit de la vizionarea filmului „Spider-Man: Homecoming” mentionam urmatoarele „incerc sa imi imaginez cum era pustiul Tom Holland in sala de cinema, acum cinci ani, privind cum crestea universul Marvel, dar mai ales incerc sa imi dau seama ce sentiment coplesitor experimenteaza acum ca a fost invitat in aceasta colectie de supereroi. Pentru ca este un nerd geek, altfel nu ar putea fi atat de bun, pentru ca asta e adevarul – este uimitor in rolul Spider-Man”. Inca imi mentin parerea si entuziasmul pentru ca da, Omul Paianjen portretizat de acest tanar este pur si simplu senzationala. Imi pare familiar, asa cum il stiam din animatiile alea cu care am crescut cu totii, de la Fox Kids. Dar si inedit, pentru ca de data asta nu mai vedem doar adulti cu probleme de oameni mari. Supereroul pe care Marvel ni-l pune acum pe tava, in parteneriat cu Sony este un licean obisnuit, care lasa in urma problemele cu mize uriase, pentru a gandi cum isi salveaza comunitatea sau cauta timp pentru a-si face temele de a doua zi.

Pentru scena de inceput, s-a facut o alegere inspirata, actuala, pusa in scena pentru generatia avida de social media. Vedem un Peter Parker in delir, cum isi face un mic vlog pe care oricum nu o sa il vada nimeni. Si secventa este dementiala. Nu doar pentru ca leaga filmul de evenimentele din Civil War dintr-o perspectiva noua, a curiosului, dar si pentru ca este foarte cool facuta, in stil handy-cam. Dar, inainte, pregatiti-va de un intro #IMAX special, ca asa sade bine unui film cu un adolescent rebel – sa fie diferit si sa se impuna. Din nou, ecranul asta m-a santajat cu cateva secvente cool, ca sa revin aici – urmaririle, infruntarile si mai ales scenele de la inaltime sunt redate uimitor. Poate ca nu vedem atat de multe cascadorii in aer cat am dori, dar sunt cel putin trei batalii care vor fi superb create – de la joaca cu panza de paianjen, pana la hazul dialogului.

Urmand infruntarea din New York unde echipa Razbunatorilor a fost impartita in doua si guvernul a creat D.O.D.C., Peter se intoarce acasa, mandru de participarea sa in confruntarea cu Capitanul America – se face o remarca faina „daca ar fi vrut sa te omoare, ar fi facut-o”. Tony il lasa pe Peter sa isi pastreze costumul, un upgrade costisitor la ce imbraca pustiul si il pune sa ii promita ca isi va vedea de scoala si atat. Doar ca, fiind martorul unor multiple faradelegi, dintre cele mai marunte, decide sa actioneze in oraselul sau. In paralel isi vede de viata de licean, de cinele cu marusa May. Totul se schimba cand descopera ca in oras se vand arme avansate, facute din dispozitive extraterestre si vrea sa il infrunte pe responsabil.

Daca ai asteptat mai mult de un deceniu, cred ca pot spune ca acum fotograful de serviciu are un villain pe masura. Mea culpa, daca gresesc, dar Michael Keaton e fain. Vedem un individ cu care empatizezi. Vulture are motivatie, are si morala si nu este radical. Pana la urma lasa si optiunea de a se face alegeri – o sa intelegi la ce ma refer. Si nu avem doar un villain, doar ca am impresia ca pe ceilalti ii vom cunoaste mai bine, in viitoarele capitole dedicate.