„Every day she’s wondering why I’m not there!!! Not you, but me!!!”
- Regizor: Denis Villeneuve
- Actori: Hugh Jackman, Jake Gyllenhaal, Viola Davis, Maria Bello, Terrence Howard, Paul Dano
- Gen: Crima, Drama, Thriller
- Premii: doua premiu, nicio nominalizare
- Tara: SUA
- Durata: 153 minute
Cu elemente principale dedicate suspansului si tensiunii, „Prisoners” devine un thriller care in doua ore si jumatate retine o aglomerare consecutiva de elemente surpriza si dezvaluiri partiale, regizorul Villeneuve putand fi acuzat, cel mult, de faptul ca vrut sa fie prea arogant cu ancheta imaginata in film. Imitand sarguinta din „Gone Baby Gone”, durerea din „The Lovely Bones” si determinarea dincolo de limite din derutantul „Man on Fire”, thrillerul „Prisoners” lasa in urma trecutul personajelor principale si se concentreaza mai mult pe modul in care se instrumenteaza cazul rapirii si gasirii a doua copile.
Optiunea scenaristului de a plasa actiunea intr-un orasel unde fiecare se cunoaste cu fiecare, ridica un obstacol avantajos in calea actiunii. Daca initial distingem doua familii care se pregatesc sa sarbatoreasca Ziua Recunostintei, ne multumim sa intelegm ca detaliile din spate nu sunt preocuparea principala si suntem direct azvarlati in tema filmului: copilele celor doua familii dispar de acasa si nu mai sunt gasite. Implicarea locuitorilor din orasel ii sterge pe fiecare din lista de suspecti, dar aici intervine un detectiv (Gyllenhaal) care nu se sfieste sa faca promisiunea de a aduce inapoi cele doua fetite. Un personaj principal interesant, condus de ticuri, instincte si demoni personali care nu sunt numiti nicicand (vezi simbolurile religioase tatuate sau inelul Masonic).
Hugh Jackman are o reprezentatie de aplaudat. Poate ca mai erau carcotasi care il discreditau, dar in unele scene are niste rabufniri controlate superb, o ambitie indusa personajului in asa fel incat audientei sa ii fie imposibil sa nu relationeze cu personajul sau si nu se intrebe daca ar proceda diferit. Ocupand cea mai mare parte a scenariului, rivalizeaza in dialoguri si confruntari cu detectivul banuitor, un Gyllenhaal care se dovedeste a fi alegerea potrivita. Distribuind izbucnirile si revelatiile treptat, intelegem caracterul sau. Lucru acesta se intampla si cu personajul lui Jackman in portretul unui tata care trece de la postura de victima, la cea de suspect, dispus sa faca orice, sfidand pana si educatia religioasa repetata in alte ipostaze.
Personajele feminine sunt de o inutilitate nesimtita. In schimb personajele secundare care mimeaza nebunia, au libertatea de a se desfasura in voie, lucru care serveste temei filmului construit cu bucatele care abia spre final iau forma dorita, demoland cateva teorii. Pe scurt, „Prisoners” nu este doar un alt film despre rapiri si cautari, este un alt thriller care se zbate convingator in a spune o poveste a fanatismului, a durerii parintesti si limitele care sunt depasite, transformand pe rand victima in calau si judecatorul in spectator. De vazut si analizat sau poate chiar de comparat cu cele relatate de Eastwood in 2003 cu „Mystic River”.
Rating autor: nota 8.5
Vizionare trailer:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j2iJl1BOnkc&w=480&h=360]
Filmul intra in cinematografe din 18 octombrie si este distribuit de MediaPro Distribution
Vezi si...
Leave a reply
22 Comments
asta-i un film pe care vreau sa-l vad! pare genul meu:)
si e chiar bun 🙂 cred ca il poti gasi deja 🙂 si actorii sunt foarte buni!
k, caut!:)
dupa ce il vezi sa-mi spui cum ti s-a parut 🙂
sigur:)
Deci saptamana asta am de ales intre Prisoniers (pe care o sa-l vad sigur), Carrie si Man of Tai Chi. Carrie pare ok iar Tai Chi am vazut ca nu ti-a placut (si deci prob nu e bun, dar vreau sa il vad ptr ca e regizat de Keanu). E posibil sa le ingramadesc pe astea 2 Luni cand e 10 lei biletul.
recomand sa incepi cu Prisoners care mi se pare cel mai bun dintre cele trei si sa continui cu Carrie, eventual pentru a face o comparatie cu versiunea din anii ’70. Man of Tai Chi nu stiu daca merita. Si eu tot de asta am vrut sa il vad si am ramas profund dezamagita… Si Keanu este in top 5 al actorilor preferati. La Light Cinema aveau astfel de oferte 🙂 Si te astept cu impresii dupa!
din cate stiu eu, il cheama Jake Gyllenhaal.
am gresit o data in articol, dar am modificat. poate ca m-am grabit 🙂 multumesc pentru semnalare !
nu inteleg. in ceea ce spui acolo, ti se pare un film prostut, dar totusi nu te abtii din a-i da o nota de 8.5. explica-mi, te rog, ce ai inteles tu din personajul lui Gyllenhaal, pe care nu s-a pus absolut deloc accentul. ah, si nu pricep asemanarea cu gone baby gone.
ce anume te-a facut sa crezi ca nu mi-a placut? dimpotriva, mi-a placut tare mult, ca atare l-am si notat cu 8,5 🙂 daca am mentionat si lucruri care nu mi-au placut, apar pentru ca nu trebuie sa spun doar ce mi s-a parut foarte bine realizat. nu s-a pus accentul pe Gyllenhaal, dar ramane un personaj enigmatic. daca il urmarim cu atentie observam ticul cu clipirea, tatuajele cu zodiile si inelul Masonic. Ce am inteles: un om care isi respinge trecutul si are propriile traume pe care le neaga, si isi ingroapa temerile si alte preocupari in anchetele pe care nu se lasa pana nu le finalizeaza. Si sa nu uit ca din confruntarea cu suspectii care erau obsedati sexuali, scenaristul insista pe confruntarea cu parintele comunitatii. Inca un semn ca Loki este un personaj al religiilor, obsedat de anumite elemente, dar care nu sunt numite.Un interviu interesant, citit acum cateva zile: http://news.moviefone.com/2013/09/09/jake-gyllenhaal-prisoners-interview/. Aseamanarea cu „Gone, Baby, Gone” vine doar la nivel de intriga: disparitia unei copile (aici doua) si ancheta care urmeaza in cadrul unei mici comunitati. Desigur cu diferente evidente: cartierul mai violent, doi anchetatori si suspiciunile din familie.
Se zbate? Inutilitate nesimtita?
sunt doar formulari care si-au propus sa nu lase filmul sa fie prezentat ca fiind unul perfect:)
Le-am vazut exact invers. Luni Man of Chi CChi (:P) si i-am dat 3/5 (6/10), apoi joi Carrie intai (2.25/5 sau 4.5/10) si apoi Prisoniers (4.5/5 sau 9/10) 😛 Man of Chi Chi e decent, Carrie un potential (ca poveste) irosit si Prisoners pe locul 2 in topul meu (Gravity e primul, doar ptr ca… probabil sunt subiectiv fata de el).
Sincer mi-a placut de Maria Bello, cum a jucat durerea aia. Pur si simplu s-a inchis de tot sub soc. Scena aia in care o vedem in pat ca vrea sa doarma, sa nu mai simta nimic si Hugh Jackman nestiind ce sa faca, impotent (he is man of action after all), dinamica aia din dormitor… pfiuuu. Foarte buna. A jucat bine Maria Bello genul acela de grieving. Sau aceea cand e trezita noaptea din pat. Personajul ei era un zombie.
Daca observi, fiecare dintre parinti are un alt tip de grieving (nu gasesc echiv in ro). Hugh e agresiv, Maria se inchide in sine, Terence Howard e sovaielnic si din cand in cand o voce slaba a ratiunii (si jucat in asa masura incat nimeni nu ii ia personajul in seama, e in umbra ptr spectatorii dati pe spate de turul de forta a lui Jackman; a joaca f retinut). Pacat ca Viola Davis a fost cel mai putin utilizata, e o actrita asa buna, asa puternica in ceea ce joaca. Ma asteptam ca ea sa il infrunte pe Hugh Jackman.
Iar Loki, doamne, he seen some fucked up shit in his life. E damaged si abia se mai tine. Si e bine ca nu au zis mai nimic despre el. Asta era si faza. El incearca sa se tina inca intr-o forma de sanatate (cand a vazut intunericul, de mic, si inca il mai vede prin meseria sa), isi ascunde trecutul, isi ascunde tatuajele (camasa pana la gat, faptul ca isi acopera tatuajele de pe maini cu mainile), se interiorizeaza, pana si hainele sale sunt negre si fara culoare. E un inger in felul sau (realist si nu fantastic) intr-o lume neagra, un om care nu a „pierdut” niciodata un caz (are toate cazurile rezovate). Si acum vine cazul asta greu. Si-l rezolva si pe asta pana la urma. Cu cat ma gandesc la personajul asta cu atat imi place mai mult
vezi asta http://www.youtube.com/watch?v=AWnkOPKWYfU si o sa apreciezi personajul si mai mult (si filmul de asemenea)
Iar Paul Dano, asa un personaj tragic (banuiam asta in timpul filmului). Si Melissa Leo, inutila in film dar… de fapt nu 😛 Ce roluri au mai avut si acestia. Cred ca dintre actorii astia cunoscuti Viola Davis a tras paiul cel mic.
Scena favorita? Loki si confruntarea finala, ca sa nu zic mai mult si sa dau spoilere 🙂
Abia astept An Enemy, ptr ca am inteles ca e un film de suflet al regizorului (si pe care a tinut sa-l faca pana sa faca si Prisoners).
Si cum probabil ai observat toti erau prizonieri intr-un fel sau in altul in film.
Da, pana la final am reusit sa inteleg alegerea titlului. Initial nu as fi pariat pe plural, dar pana la urma totul se lamureste 🙂
Nu as putea sa fac un top al celor mentionate de tine, dar daca ar fi, as alege negresit „Gravity” ca fiind un preferat. Si un favorit care stationeaza mult timp in lista unor slabiciuni. Maria Bello apare prea putin, dar da, mimeaza bine durerea personajului sau si ii lasa o slabiciune veritabila. Hugh Jackman in antiteza cu Jake.. foarte frumos. Amandoi sunt buni pe rolurile lor si te lasa sa iti doresti sa afli mai mult despre fiecare dintre cei portretizati de ei. Cred ca un echivalent pentru grieving ar fi jale. Si da, fiecare cuplu alege sa reactioneze diferit. Cuplul Terrent-Viola sunt mai degraba sotii cu frica de Dumnezeu, partea morala a povestii. Am incercat si eu o interpretare a personajului Loki, dar nu stiu cat am reusit…. E pana la urma o enigma si asta e tare interesant. Scena preferata, ca sa numesc si eu una: tot cea din final. Nu stiu ce sanse are la premii, dar sa speram ca filmul nu va fi ocolit.
am revenit pentru ca in weekend am vazut „Prisoners” care mi-a placut per total. l-am admirat pe Hugh Jackman, perfect ales in rolul tatalui care-si cauta fata cu disperare si ajunge sa se transforme dintr-un om bun intr-un agresor (chiar daca are justificare pentru faptele lui). la acelasi nivel, nu pot neglija rolul remarcabil facut de J.G., o prezenta greu de incadrat, dur si sensibil, pasional si dornic sa afle adevarul. iti multumesc pentru ca mi-ai atras atentia asupra acestui film, de mult timp n-am mai perminat de vizionat o pelicula cu sentimentul acela ca tocmai s-a terminat ceva foarte interesant si captivant. memorabila scena cu „Every day she’s wondering why I’m not there!!! Not you, but me!!!”
draga mea, revin si eu cu un raspuns, dar putin mai tarziu decat ar fi corect. iti multumesc ca ai ales sa imi spui parerea ta si ca nu te-a dezamagit recomandarea 🙂 si da, scena despre care amintesti tu mi s-a parut si mie foarte puternica. nu stiu daca ai observat, dar eu de obicei pun sus in articol un citat din film, o replica. pe asta am ales-o si eu. acolo mi-a aratat jackman ca este bun. de fapt, stiam asta, doar ca m-a surprins incredibil acolo. dintre filmele lansate anul asta insist sa vezi si „rush”. este incredibil si acela….
am vazut citatul de la inceputul articolului si parca m-a lovit drept in cap. stiam faza dar atunci am realizat cat de adevarata si puternica este! ma indrept spre „rush” (adica, incep sa-l caut)….
Gone Girl/ Fata disparuta (2014) | CineAmator
[REVIEW] The Arrival (2016) | CineAmator