CineCronici, Crima

Destroyer (2018) [CRONICA]

„ I just wanted one good thing. I’ve spent my whole life scrapping, jealous, hungry, scared. I want to find something decent, something good. You can be better than me.

  • Regizor: Karyn Kusama
  • Actori: Nicole Kidman, Toby Kebbell, Tatiana Maslany, Scoot McNairy, Bradley Whitford, Sebastian Stan, Jade Pettyjohn
  • Gen: Actiune, Crima, Drama
  • Premii: 2 premii, 11 nominalizari (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 121 minute

„Destroyer” este inca un film care marcheaza o transformare uimitoare a lui Nicole Kidman, dupa cea pe care o facea cu rolul din „Hours”. Si nu dezamageste nici aici, interpretarea ei fiind una de efect, aspectul fizic al ei fiind direct proportional cu trairile personajului, redate atat de bine de actrita.

Filmul este unul destul de apasator, functionand foarte bine ca thriller psihologic in care se insereaza diverse elemente violente pentru genul crima. Este regizat de Karyn Kusama, newyorkeza cunoscuta pentru „Aeon Flux”, pentru sleeper-hit-ul horror „Jennifer’s Body” dar mai ales pentru recentul „The Invitation”, unul dintre cele mai nebunesti de bune filme cu twist-uri. Kusama are un stil aparte, increzator si asta se vede in directiile pe care le implementeaza – combina tot ce-i mai generos din ce inseamna anxietate, coruptie, rezultand ceva sumbru si sufocant.

„Destroyer” o urmareste pe Erin Bell, o detectiva pusa in fata unei dileme morale si existentiale. Aceasta ajunge la locul unei crime si este convinsa ca stie cine este criminalul. Dupa ce primeste un indiciu care ii confirma banuielile, pleaca pe urmele celor cu care avusese contact, in urma cu 16 ani, cand activase cu un partener (Sebastian Stan) pentru o misiune sub acoperire. Scopul este sa il gasesca pe Silas (Toby Kebbell), cel care a scapat atunci si care a iesit acum din nou la lumina. Politista porneste intr-o vendetta personala si, desi stii doar jumatati din tabloul intregii povesti, esti destul de curios sa vezi ce si cum s-a intamplat.

Devine destul de clar ca toti demonii care au transfigurat-o pe femeia candva atragatoare – o vedem in flashback-uri care vin sa adauge piese puzzle-ului – sunt unii care o distrug putin cate putin. Si pe masura ce povestea avanseaza, incepi sa intelegi ca totul este mai tragic decat ai presupus initial. Este istovitor, dar si provocator sa urmaresti istoria, narata prin fragmente, pentru ca atunci cand crezi ca ai inteles totul sa realizezi ca ai fost putin pacalit. Filmul are o intorsaturia de situatie smart pe final, una care te mai rupe putin din ritmul ala lent cu care se derula totul (nu plictisitor).

Cu ceva influente de neo-noir, filmul „Destroyer” te face sa te simti incomod si simplul fapt ca a reusit sa faca asta este grozav. Prea putine filme au bifat intr-o productie despre razbunare un disconfort mai mare. Plin de intrigi de calitate, care graviteaza in jurul unui singur personaj, cel jucat de Kidman, pelicula mai strecoara si ceva detalii care te fac sa intelegi ce inseamna pierderea si regretul – ‘I’m mad. I’m still mad, it’s burned a circuit in my brain’, spune ea la un moment dat. Pentru ca ea, Erin, este furioasa in primul rand pe ea insasi, pe locul ei de munca, pe greselile sale, pe deciziile ei, pentru tot ce a facut ca mama si angajat.

Am incredere ca filmul va fi mai satisfacator la o a doua vizionare. Curajos si greu de urmarit dar indraznet, complex si condus de melancolie, „Destroyer” multumeste audienta care cauta altceva decat blockbustere zgomotoase, castigand mai ales prin cum s-a structurat povestea si prin cat de furios si cinic este personajul personalizat de Nicole Kidman.

Vizionare trailer Destroyer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.