Possession (2009)

Drama, Mister, Recomandari

“He knows things about me. Things he couldn’t possibly know. You really believe that a soul could leave its body?”

Regizor: Joel Bergvall, Simon Sandquist
Actori: Sarah Michelle Gellar, Lee Pace, Michael Landes
Gen: Thriller, Mister, Romantic
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
Tara: SUA
Durata: 85 minute

Nu este unul dintre cele mai bune filme, nu exceleaza la capitolul poveste, insa dincolo de asta este o pelicula care pret de o ora si cateva minute m-a distras de la cotidian si catusi de putin a fost capabil sa ma faca sa fiu una cu personajele, punandu-ma in situatia de ma intreba ce as face in locul unuia dintre ele.Putini sunt cei care stiu ca “Possession” este o copie palida a unui film coreean din 2002- “Addicted”, remake-ul rezultat fiind inca o incercare a americanilor de a hollywodiza o proiectie mult prea intensa pentru nivelul lor de simtamant.

Am avut o mica slabicune pentru unul dintre actori ( Michael Lande) insa sa spunem ca asta nu a fost singurul lucru care m-a determinat sa il urmesc, un aport consistent fiind mica descriere deprinsa din trailer,scenele concludente find puternic reliefate, atat cat sa iti stimuleze interesul. In conditiile in care pe parcursul vizionarii ne-a oferit atat scene complexe dar care devin banale din cauza utilizarii excesive cat si secvente care ating un pic aroganta realitatii, sa spunem ca este un film mediu. Subiectul este simplu si liniar. Jess (Sarah Michelle Gellar) si Ryan (Michael Landes) formeaza un cuplu căsătorit a cărui fericire este umbrită de prezenţa în casă a lui Roman (Lee Pace), fratele lui Ryan, o persoana dificila cu un comportament agresiv si numeroase antecedente penale.

Viaţa lui Jess se schimbă însă radical după un grav accident de maşină, în urma căruia atât soţul ei, Ryan, cât şi cumnatul ei, Roman, intră în comă. Lucrurile iau o întorsătură chiar mai întunecată atunci când unul dintre cei doi se trezeste din coma pretizand ca este celalat….. Are un inceput bun, care se pierde pe parcurs, totul culminand cu un final sa ii spunem atipic, desi se incearca o imagine draguta. Aici se profita de partea mistica a productiei si incercm sa deslusim cu putinii termeni oferiti, imaginea de ansamblu a „Possession”. Detaliile aparent inutile, isi castiga locul cuvenit, desi deznodamantul pare grabit si a fi facut doar pentru a multumim.

Mixul nu tocmai proportionat dintre suspans, dramatism, thriller si mister este insuficient oprimat. Imaginea de ansamblu este pigmentata cu putin romantism si in consecinta primim un film numai bun de urmarit, cel mai probabil la tv.