CineAmator

„White not try? Don’t give in. You have to fight. See them one by one this weekend”

• Regizori: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
• Actori: Marion Cotillard, Fabrizio Rongione, Pili Groyne, Catherine Salée
• Gen: Drama
• Premii: 2 premii, 4 nominalizari
• Tara: Franta
• Durata: 95 minute

„Two Days, One Night” este momentan, pentru mine, cel mai bun film vazut in cadrul festivalului. Departe de a fi un film perfect, filmul se concentreaza prea mult asupra umilintei personajului, incat uita de compasiunea si mesajul sincer dorit de transmis initial, depresia intrand de multe ori in scena familiei si a cuplului conjugal.

Pentru un film cu o tematica curajoasa, mi se pare ca de multe ori indrazneala este cumpatata. Dar devotametul pentru descrierea comunitatilor, a solidaritatii si a puterii (de cele mai multe fortata sa fie aflata), „Deux jours, une nuit”, productie inspirata din fapte reale, te cumpara cu o poveste care te obliga sa cugeti putin la cele prezentate. Se impune obligativitatea de a reflecta la ce ai face, in cazul in care ai fi pus intr-o situatie similara, in fiecare dintre cele doua tabere (vanzator si negociator).

Subiectul, de altfel actual intr-un context social al somajului, al recesiunii si al lipsei de perspective, ramane valabil. O femeie care are o cadere nervoasa, Sandra (Marion Cotillard), mama si sotie, este nevoita sa intre in concediu medical mai multe luni. Cand revine, i se spune ca va fi concediata pentru ca in timpul cat a lipsit s-a observat ca activitatea institutului poate fi facuta si fara aceasta. Reuseste sa prinda o noua sansa, sa se voteze din nou luni concedierea sa, dar asta ar insemna ca in cazul in care ea ramane, colegii sai sa nu mai primeasca prima de 1000 de euro promisa. Incurajata de sotul sau, porneste intr-o cursa deloc dorita, pentru a-si convinge colegii sa o lase sa munceasca, si ca acestia sa renunte la bonus.

Cu o interpretare lucida, inteligenta care camufleaza slabiciunea personajului, Marion apeleaza la cele mai mici gesturi pentru a fi convingatoare, de cele mai multe ori rabufnirile fiind emotionante. Lupta psihica castiga mai mult teren, emotiile fiind cel mult sugerate, in dialogurile necontrolate de a incerca sa convinga ca binele sau, inseamna raul celuilalt. Cotillard devine astfel prima actrita franceza care colaboreaza cu regizorii belgieni (nominalizati pentru a sasea ora la Palme d’Or). Fabrizio Rongione face din personajul sau mai mult un pasager incapatanat, dar fara discutii, intruchipeaza stalpul unei familii subrezite de probleme. Poate ca as fi facut ceva mai putin insistent din sotul puternic.

Un film al anxietatilor, despre clasa muncitoare si despre problemele care se discuta in mijlocul unei familii care traieste din salarii, despre complexitatea globalizarii. Realismul este discutabil, in contextul in care personajele aleg sa se complaca in termenii prezenti. „Two Days, One Night” este destul de greoi. Se fac mereu popasuri si de cele mai multe ori discutiile debuteaza cu acelasi discurs memorat. Ramane insa o reusita.

„Deux jours, une nuit” a fost vizionat in cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.

Vizionare trailer: