CineAmator

„Dear Lord who gave us everything, we praise Thee for your gifts. Earth has brought us this, Sun let it grow. Dear Sun, dear Earth, We’ll never forget you.  Amen.”

• Regizor: Tim Fehlbaum
• Actori: Hannah Herzsprung, Stipe Erceg, Lisa Vicari, Lars Eidinger
• Gen: Thriller, SF, Drama
• Premii: 7 premii, 14 nominalizari
• Tara: Germania | Elvetia
• Durata: 89 minute

Pamantul isi cere tributul si-si jertfeste calaii, reducand la tacere raseste, voci, ganduri si sperante. Nu acum, dar curand. In viziunea scenaristului cele mai sumbre scenarii vor lua fiinta in 2016, intr-un viitor nu foarte indepartat. Premisa dureros de coplesitare din „The Road” va intalni fanatismul religios din „The Texas Crainshaw Masacre”, de data asta conceptiile si nebunia imbracand psihozele in lupta pentru supravietuire. Dirigentul spectacolului, Tim Fehlaum imprumuta teme si motive apocaliptice din mai multe compozitii, dar reuseste ca thrillerului german „Hell” sa-i contureze propria identitate. “Hell” este comparat izbitor cu “The Book of Eli”, “The Road”, “Stake Land” si nu numai. Elementele comune pot irita, pentru ca revederea unor imagini si idei deja prezentate nu este un plus, dar daca te axezi pe unitatea formata de ”Hell” o sa accepti supus propunerea facuta.

Titlul, o analogie la tema filmului, se traduce in engleza „bright”- stralucitor. Tocmai asta si primim intr-o ora si jumatate: un iad luminos. Tim Fehlbaum satureaza cu multa luminozitate, scenele din spatii deschise, o trimitere reusita la cel care candva intretinea viata si care acum a condamnat mare parte din omenire, la moarte: Soarele. Roland Emmerich, unul dintre producatorii peliculei germane, isi satisface din nou imaginati pentru un inevitabil sfarsit al lumii, preferand ca acum sa intoarca impotriva noastra astrul ce parea inofensiv pentru a discerne suportabilul de intolerabil. In marea parte a filmului se profita de gratuitatea scenelor de suspans, pentru ca in actul trei al piesei sa se puna sub lupa instinctul de supravietuire al omului.

Pamantul este parjolit. Putinii oameni ramasi in viata cauta resurse de apa, in locuri greu de imaginat. Calatoresc cu teama permanenta de a nu fi expusi indelung la razele solare. Soarele a incalzit insuportabil Pamantul, limitand populatia la doar cativa indivizi. Temperaturile au crescut cu zece grade, viata in timpul zilei fiind doar o fuga din calea locurilor de unde viata a disparut. Animalele zac moarte pe sosea, peisajul dezolant amintind de atacuri nucleare ce nu au lasat nicio sansa. In acest decor, ii insotim pe Phillip, Marie si sora ei mai mica Leonie, in calatoria lor spre mai bine. Acestia se indreapta spre munti, in drumul lor cunoscand un strain, pe misteriosul Tom. Cunostintele sale de mecanica ii asigura un loc in masina, insa voiajul lor este intrerupt in momentul in care pica intr-o capcana si Leonie este rapita de un grup ce s-a impus prin violenta. Acestia ascund o pornire animalica…

Am ramasa placut surprinsa de interpretarile actorilor, in special de Hannah Herzsprung, o individa determinanta, dar mai ales de Angela Winkler, o fermiera ce te sperie prin infatisarea sa inofensisa de om obosit de truda de a sustine o familie infometata. In “The Divide”, mesajul profetic, primea numele Evei. In “Hell”, martirul biblic coboara in persoana Mariei, o tanara ce trage cu dintii de viata si nu uita sa-i sprijine pe cei de care este responsabila. Intregul joc psihologic intre personajele sacrificate si cele salvate nu a fost atat de bine evidentiat, dar iti recunosti greseala ca poate te pripesti cu concluziile, pentru ca primesti realism bine delimitat. Melodiile complimenteaza filmul, contribuind la intensificarea momentelor din final, mai ales la ultimul cadru de izbavire. De urmarit.

Rating autor: nota 8

Vizionare trailer: