From Prada to Nada (2011)

Comedie, Drama, Recomandari, Romantic

From Prada to Nada (2011)

“I avoid relationships because I can’t count on them. “

Regizor: Angel Gracia
Actori: Camilla Belle, Alexa Vega, Kuno Becker, Nicholas D’Agosto, Wilmer Valderrama
Gen: Romantic, Comedie
Premii: 1 nominalizare premiile Imagen Award (Wilmer Valderrama )
Tara: SUA/ Marea Britanie
Durata: 107 minute

Un motiv infantil m-a determinat sa urmaresc una dintre cel mai prost primite comedii romantice ale 2011, si anume titlul. Da, stiu, suna prostesc, insa eram curioasa sa vad cam care ar fi aventura descrisa in trecerea de la „Prada” la „Nada”, omitand jocul de cuvinte, mai mult decat evident.

O readaptare (esuata) a romanului „Sense and Sensibility” (Jane Austen), “From Prada to Nada”, este descris ca o versiune latino a scrierii engleze din secolul XIX.
O „dramedie” romantica, nu trebuie sa aiba mereu priza la public. Nici compozitia de fata nu face exceptie, ca urmare va recomand sa o urmariti in cazul in care aveti o plictiseala acuta, care nu poate fi alungata deloc, sau in cazuri extreme cand ati epuizat intreaga resursa in materie de filme. Va garantez, in pofida introducerii rautacioase, ca va veti destinde.

Camilla Belle mi-a placut foarte mult in “10 000 BC”, Alexa Vega fiind o prezenta mult mai marcanta in vremurile cand era inca o copila. Punandu-le pe cele doua in postura de a interpreta rolul a doua surori, nu ar fi reprezentat, in pozitia mea, un motiv bine cladit de a urmari filmul. Totusi, cele doua s-au descurcat onorabil. Subiectul, este simplu: doua surori Nora (Camilla Belle) si Mary (Alexa Vega), crescute in cartierul Beverly Hills, sunt obligate ca, odata cu moartea tatalui lor, sa se mute in zona limitrofa a Los Angelesului. Pentru a detalia, se presupune ca acestea sa fie caractere diferite si sa aiba perceptii total disctincte asupra dragostei, asa cum una dintre ele puncteaza relatiile lor: “me always, she never”.

Kuno Becker are un rol episodic, deloc unul graitor, o aparite banala, dupa incheierea trilogiei “Goal”. Avem parte de doua istorisiri de dragoste, una mai frumoasa ca allta, una mai rasuflata ca cealalta. Mai mult m-a prins povestea Norei, poate pentru faptul ca este si ceva mai serioasa, jumatatea sa contribuind la valorificarea cuplului- Nicholas D’Agosto, (il stiti din seria “Heroes”, incheiata prematur). Nu vreau sa fiu sarcastica, dar stiam care va fi deznodamantul filmului, inca din primul sfert de ora urmarit. In pofida acestui impediment, nu regret faptul ca am dedicat timp filmului, si nu m-ar fi deranjat daca s-ar fi prelungit.

Nu este unul dintre cele mai slabe sau proaste filme de gen, este doar un film lejer care nu-ti pune in miscare vreunul dintre neuroni. Asezati-va comod in fotoliu si nu va asteptati sa radeti sau sa lacrimati… cel mult va veti detasa de problemele ivite pe parcursul unei zile greoaie, multumita mixului “anglo-spaniol”, unde doua culturi se ciocnesc intru-amuzamentul moderat al publicului.