Barbara (2012)

Drama

„You shouldn’t be so separate. People here are sensitive: Berlin, the Charite, the capital.They quickly feel outclassed.”

• Regizor: Christian Petzold
• Actori: Nina Hoss, Ronald Zehrfeld, Rainer Bock
• Gen: Drama
• Premii: 7 premii, 14 nominalizari
• Tara : Germania
• Durata: 105 minute
• Rating autor: 8.5

Premiul Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la festivalul de la Berlin pentru Christian Petzold, astazi unul dintre cei mai importanti oameni ai cinematografiei germane. In 2012 s-a orientat de data asta catre studiul intens asupra unui personaj rafinat. Mai retinut decat a fost cu “Yella” in 2007, Petzold apeleaza la calmul si gesturile personajelor pentru a face publicul sa fie un observator fin al povestii in sine si mai apoi al decorurilor. Pe scurt, poti spune despre “Barbara” lui Petzold ca este un experiment cinematografic al imaginilor si al culorilor. Este un film de stare, un tratament pentru agitatia si neastamparul multor filme zgomotoase.

In Germania de Est a anului 1980, Barbara este un doctor cu origini berlineze izgonita intr-un spital de provincie ca urmare a unei cereri depuse de ea pentru a emigra in Germania de Vest. Arestata, ajunge in nordul RDG-ului si ramane sub observatia Securitatii care ii face permanent vizite neanunte, timp in care ea isi planuieste evadarea pentru a fi impreuna cu iubitul ei. Suspicioasa cu toti care o inconjoara, Barbara priveste cu neincredere relatia pe care Andres, seful spitalului, incearca sa o cladeasca cu ea, refuzandu-i ajutorul oferit. Spaima de a trai permanent cu priviri aruncate in urma sunt parte dintr-o indoctrinare dictatoriala. Filmul trateaza generos detalierea acestor aspecte.

Reclam cu vadita umilinta doar dezinteresul pentru trasarea unui trecut. Inteleg totusi ca asta este cel mai putin important. Trecerile neautorizate de la un cadru la altul, filmate si oranduite cronologic nu irita catusi de putin. Nici macar atunci cand usurinta a devenit obisnuita. Nina Hoss vorbeste pe tot parcursul filmului individual cu fiecare spectator. Cel mai bine iti transmite temerile, frustrarile si durerea umilintelor cu tacerea, pozitia de neclintit si chipul inghetat. Ronald Zehrfeld nu-si uita rolul pentru ca atunci cand iti zambeste cu ochii o face consecvent si strasnic, mai cu seama in ultimul instantaneu.

Marea surprinsa atat de agitata si gri, parca nu a fost nicicand mai frumoasa si mai tulburatoare. Ma facea sa-mi doresc sa fi primit mai mult credit. Sunt imortalizate adevarate rascoale ale naturii. Felicitari! Decizia riscanta de a aranja scenele cat mai static pentru a fi daramate cat mai lent (placut de lent) este de fapt combinatia norocoasa care face din “Barbara” un premiant.

Vizionare trailer: