- “They can see us but we can’t see them.”
- Regizor: Chris Gorak
- Actori: Emile Hirsch, Olivia Thirlby, Max Minghella, Rachael Taylor, Joel Kinnaman
- Gen: Actiune, Horror, SF
- Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
- Tara: SUA
- Durata: 89 minute
„The Darkest Hour” imi pare a fi o gluma proasta, o gluma care duce lipsa de imaginatie si de antecedente, pentru ca nici nu amuza,dar nici nu ofera vreo poveste fictiva care sa repuna in valabilitate vreun aspect de groaza sau de actiune.
Sentimenul profund de dezamagire crunta, de nestiinta si neputinta pentru raportare la filmul, m-au incercat si la esecurile grosonale „Vanishing on 7th Street” si „Skyline”. O premisa ofertanta care incepe cum nu se poate mai bine se pierde fara control si rusinos in ceea ce urmeaza primelor douazeci de minute.
Capitala Rusiei devine punctal zero pentru formularea strategiilor in elaborarea unor atacuri de rezistenta. Doi buni prieteni ajung in Moscova pentru a-si vinde o idee de afaceri, numai ca ajunsi in oras, observa ca altcineva le-a furat ideea si o vinde ca fiind a lui. Pentru a se detasa de supararea pricinuita, cei doi ajung intr-un club unde cunosc doua americance ratacite. Hotarasasc sa stea impreuna, numai ca inainte de a-si etala calitatile, un eveniment neanuntat strica petrecerea. Un numar mari de luminite invadeaza cerul Moscovei si, inainte de a realiza ce se intampla, noul grup de prieteni se trezeste atacat de o entitate extraterestra care dizolva (la propriu) orice este viu. Omenirea este amenintata cu extincitia in mai multe orase ale globului, dar se pare ca salvarea vine din partea unui inspirat cunoscator de fizica si alte chestii fara legatura.
In speranta ca vor reusi sa darame mitul hollywoodian care pregatea de fiecare data America pentru un sfarsit inevitabil, scenaristii pusi pe fapte mari (dar nu si premiate) lanseaza actiunea in indepartata Rusie. Singurul motiv viabil pentru alegerea facuta ar putea fi pusa in seama naivitatii sau unei stari euforice datatoare de inedit.
Pacat de toate cercetarile fizice facute, de esecurile care au parvenit prezentarii acestora si pacat de actorii care s-au injosit sa ia parte la supliciul „The Darkest Hour”. Emile Hirsch, primeste o mustrare srerioasa din partea mea. Daca nu i-as cunoaste potentialul poate ca nu as fi atat de suparata, dar avand in vedere prestatiile sale anterioare, uimirea mea este inlocuita cu dezamagire.
Rating autor: nota 3,5
Vizionare trailer:
chris gorak Emile Hirsch film invazie extraterestra film sf hollywoodian horror sf Joel Kinnaman Max Minghella Olivia Thirlby oras parasit Rachael Taylor rusia the darket hour
Vezi si...
Leave a reply
16 Comments
Singurul lucru bun la acest film mi se pare ca este locul actiunii: Moscova, Rusia. In rest, nu ofera nimic nou si nici nu este prea atragator – din orice punct de vedere.
nici macar locatia nu este bine pusa in valoarea…. nu ofera absolut nimic: nici nou, nici vechi, nici macar amuzant… chiar m-am enervat la sfarsit !
la un moment dat imi placea foarte mult Emile Hirsch, dar in ultimul timp nu am mai auzit mai nimic de el si de cand am vazut ca o sa apara The Darkest Hour, aveam o presimtire ca o sa fie o aberatie. merci ca mi-ai confirmat banuiala si nu mai trebuie sa-mi pierd eu timpul cu filmul asta :))
si pe mine m-a cucerit Hirsch intr-o perioada si ma castigase de cand cu „Into the Wild”… nu stiu ce-i cu el, dar sa-i intre mintile in cap pentru ca ne suparam pe el!!! nu-mi explic ce cauta in tentativa asta de film, dar mai cu seama nu inteleg de ce se fac porcarioare de felul asta. cu mare placare, Marcia. Oricand :)))))
De un timp toate filmele astea sunt pe acelaşi calapod şi nu oferă nimic altceva decât, eventual, efecte speciale. Parcă oamenii au uitat că actorii trebuie să joace, iar scenariştii să scrie dialoguri şi poveşti interesante. Uite un film pe care nu-l voi vedea în mod sigur. Mulţumesc, însă, Angela că ai avut răbdarea să-l vezi tu ca să mă avertizezi 🙂 Un articol bun, felicitări!
candva cinematografia avea o alta menire. de fapt, are aceeasi menire si definite, dar s-a schimbat prin modul in care amuza, intristreaza si transmite. nu se mai insista pe povesti si interpretari. mare dreptate ai Roxana. sa nu uitam ca avem totusi cativa omuleti care inca se zbat sa aduca ceva frumos celei de-as saptea arte si ca cinstesc frumustea din spatele ei. Multumesc pentru felicitari 🙂 recunosc ca am dus adevarat negocieri cu mine penru a-l finaliza, dar pentru a reusi un articol bun, am zis sa continui sa ma chinui :)))
Bineînţeles că mai sunt filme bune, bine scrise, dar eu mă gândeam la filmele de gen, astea cu sfârşitul lumii, cu tot felul de molime şi alte cele care năpădesc pământul. În ultimul timp n-am văzut unul bine scris şi bine interpretat. La fel şi filmele cu bătai. Îmi aduc aminte ce bine m-am distrat la Greu de ucis sau la Armele mortale. Aveau scenariu fain şi povestea era interesantă. Aş fi curioasă cine se va uita la noile filme de atâtea ori, odată ce le-au văzut acţiunea şi efectele speciale. Dar recunosc că şi mie îmi place un film bine realizat cu efecte speciale deosebite 🙂 aş vrea însă să aibă şi un pic de „creier” în discuţii, sau măcar umor negru, dacă altceva nu se poate 🙂
Emile Hirsch imi lasase o impresie foarte buna din Into the wild, Pacat ca a cazut iar in valul filmelor fara substanta…
E clar, inca un film pe care sa-l scot de pe lista! 🙂
Multumim, Angela! Nu stiu cand ai timp sa le vezi… 😉
Teo, daca tu insisti sa-l vezi, eu nu pot sa te opresc, dar mi-e teama ca-ti va parea rau :))) Cu mare placere 🙂 Teo, aici e o problema. Daca m-ar lasa si la munca sa ma uit la munca, cred ca ar fi super pentru mine… E bine ca mai pot strecura asa printre apeluri cate o fraza si fac o cronicuta:) Grav este ca mai urmaresc si seriale :)))
Nu cred ca o sa-l vad. 😀
Nici nu trebuie. Nu pierzi nimic, nu castigi nimic. De fapt poate ca risti sa te enervezi, asa ca mai bine zici pas. Ai incredere in mine de data asta :)))
Blogurile cinefile
“Cireşarii” de Constantin Chiriţă – un bestseller, devenit un atribut al unei generaţii « bibliodevafiliala3
Movies from our early years… « Radu presents: The Movie-Photo Blog
Vai prost e filmul! Armele alea inventate parca sunt din Ghostbusters anii 80!
M-am uitat sa vad ce mai face Hirsch, dar se pare ca s-a pierdut ca multi altii. Pacat! Avea talent.
asta e film de plans :))) prost rau…. mi-era teama ca vor fi persoane care ma cearta, dar vad ca mai sunt persoane de acord cu mine 🙂 buna comparatia cu armele:)) pe mine ma faceau sa rad, mai ales cand vin rusii aia pe cai :))) Hirsch…. pacat de el. atat zic.