CineAmator

„Sarah: Daddy…what did they do to you?! (Screams) What did you do to him? „

• Regizor: Chris Kentis, Laura Lau
• Actori: Elizabeth Olsen, Adam Trese, Eric Sheffer Stevens
• Gen: Drama, Horror, Thriller
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA | Franta
• Durata: 85 minute
• Rating autor: nota 5.5

Cum sa filmezi un cosmar pe care nici tu nu-l constientizezi? Nu lansez vreo ipoteza castigatoare, doar incerc sa ma dumiresc ce au gandit sotii Chris Kentis si Laura Lau cand si-au luat angajamentul de a face un remake al intensului horror spaniol “La Casa Muda” (optiunea Uruguay la festivitatea Oscar de anul trecut). Aflati anterior la carma unui proiect iesit invingator in 2003, cuplul ne-a ispitit si inspaimantat cu thrillerul “Open Water”, prin redefinirea spamei de rechini. Trebuie sa depui un efort generos pentru a termina “Silent House”, un proiect ce promitea a fi reinventarea genului horror. Un rateu condamnabil si injositor, coproductia se recomanda prin simpla aparite a lui Elizabeth Olsen, sora gemenelor lansate gratie lipsei lor de talent, inca din copilarie. M-am lasat absorbita de interpretarea ei tocmai pentru ca s-a descurcat incredibil de bine intr-un film in care nu ar fi trebuit sa o faca. O s-o urmaresc in mult aclamatul “Martha Marcy May Marlene” pentru a avea confirmarea dedicatiei sale pentru rolurile alese.    

Interesant la “Silent House” este tehnica de filmare, unul din putinele lucruri ce se pot nota. Stilistica cinematografica pe care Alfred Hiotchcock o lansa in 1948 pentru “Rope” este solicitata din nou. Urmarim experimentul vizual care ar fi impus  ca o camera de filmat sa convoace soc prin urmarirea prazii de catre un criminal nemilos, fara editari ce ar fi intrerupt actiunea. Diferenta este digitalizarea pentru a crea iluzia mai convingatoare a continuitatii actiunii. Imaginile se joaca frecvent cu perspectivele publicului, migrandu-se de la viziunea de panorama a protagonistei catre limitarea punctelor de vedere care te pregatesc pentru revelatii anticipate. Ghicite. Servite cu nesimtire direct in baza unor indicii concludente.

Intr-o reciclare a unor idei uzate si deloc cautate vom regasi aruncate fara sens si logica, trei personaje care nu te fac sa simti nimic. Nu interactionezi cu ei, nu le doresti raul sau binele si nu ajungi sa-i cunosti. De fapt, de ce ai vrea sa faci asta? Sarah (Elizabeth Olsen) revine impreuna cu tatal sau John (Adam Trese) la casa unde a copilarit. Fratele sau Peter (Eric Sheffer Stevens) ii ajuta la amenajarea resedintei pentru a o vinde. In lipsa electricitatii, cei trei au izolat casa de exterior, baricadandu-se prin blocarea ferestrelor. In urma unei dispute, Peter paraseste casa si ii lasa pe cei doi singuri. Usor amuzata de cearta tatalui si a unchiului sau, Sarah aude niste zgomote la etajele superioare. Dupa ce tatal sau este atacat, aceasta ramane captiva in propria casa si incearca sa scape cu viata. Faptul ca nu stii cine, de ce si cum ataca, sporeste moderat suspansul, dar tensiunea nu este mentinuta. Pacat. Ar fi putut fi un exercitiu ca oricare altul, numai ca poate mai bine realizat.

Un film retinut in detalii nu-si poate exploata contextul desfasurarii actiunii asa cum ar fi trebuit. Ma repet pentru ca este necesar: Elizabeth Olsen s-a descurcat ireprosabil. Spasmele si temerile sale par reale si sunt printre putinele momente care pot strecura tensiune. Cadrele inguste, aparitiile imbecile si fantomatice ale unor personaje, obscuritatea imaginilor nu ajuta filmul, desi ai crede ca se integreaza bine. La atmosfera globala isi aduce contributia doar sunetele rareori pertinente (zgomotele pasilor, discutiile intrusilor) si deseori absente. “Silent House” nu este o desfatare nici macar pentru amatorii stilul de filmare shaky-camera. La sfarsit, o sa gusti un preparat amarui cu reclama de film pretentios care-si zgarie cu indiferenta populatia spectatoare.

Vizionare trailer: