CineAmator

• Stutterer (2015) – regizor Benjamin Cleary, Marea Britanie; durata 12 minute

Castigator al premiului Oscar de anul trecut, la categoria sa, scurtmetrajul tradus ‘Balbaitul’ este emotionant, sensibil si cu o morala faina, scrisa fara artificii zgomotoase si luminoase. Productia are un palmares impresionant de premii si nominalizari in cadrul circuitelor festivalelor, dar asta cred ca se datoreaza in mare concluziei elegante pe care o lasa in deznodamant. Se relateaza povesta unui adult, poate la fel de fricos ca oricare dintre noi. Exclus din societate din pricina problemei sale, a legat o relatie virtuala cu o tanara care ar vrea sa il cunoasca cat mai curand. Doar ca este balbait si se rusineaza de asta (fain monologul cand isi face autoportretul). Previzibil cu siguranta, dar dulce si precaut cu personajul, cat pentru a-ti pasa de concluzia de final, productia te lasa sa speri ca individul ia decizia care trebuie (pe care o vrei).

• Madam Black (2015) –  regizor Ivan Barge, Noua Zeekanda; 12 minute

O comedie neagra cu umor deloc sec sau fortat, una dintre preferatele mele din competitia ShortsUP. Este ca si cum s-ar face definita ironiei si a glumelor dntre cele mai proaste, doar ca nu sunt banale si devin memorabile pentru ca sunt de un amuzament atipic. Un fotograf loveste cu masina pisica unei fetite. O minciuna inocenta si naiva creste precum un bulgare de zapada si din asta deriva comicul, spre deliciul publicului. Vedem astfel o mostra din cum ar fi daca s-ar face haz de necaz. Eforturile vinovatului de a parea nevinovat sunt cu atat mai caraghioase pe masura ce lucrurile evolueaza.

• O Noapte in Tokoriki (2015) – regizor Roxana Stroe, Romania; durata  18 minute

In ignoranta mea, nu auzisem de filmul asta. Asa cum aveam sa aflu, a ajuns in atentia cinefililor si a castigat aprecierea fiind rasplatit cu mai multe distinctii. Ceea ce a inceput ca un experiment UNATC, ‘O noapte in Tokoriki’ este de un umor grosolan si pictural, reusind sa surprinda genial o satira. Regizat de Roxana Stroe, Tokoriki ne face cunostinta cu o tanara care isi serbeaza majoratul la discoteca din sat. Neoane, muzica de prost gust, dar si un triunghi amoros care vine cu surprize. Pana la urma cine o poate invidia pe sarbatorita cand primeste cadou o excursie la Costinesti? Desigur, includerea unor piese autohtone, lasate mostenire unor generatii care creioneaza cu amintirea unor vremuri uitate contextul, poate face ca textul/figuratiile sa nu functioneze la fel. Dar minele actorului principal sunt suficiente ca sa amuze cu figura tampa si convingatoare de suferind amoros.REVIEW

• Overpass (2015) –  regizor Patrice Laliberte, Canada; durata 17 minute

Una dintre filmele despre care nu stii cum si cat sa scrii. Ce-i drept, te pacaleste si te face curios ca pana la final sa realizezi ca nu aveai cum sa intuiesti nimic din ce ai urmarit. Inclus in TOP 10 al filmelor de scurtmetraj din Canada, ‘Viaduct’ incepe incet, avanseaza lent, ca spre final sa te trezeasca cu o avalansa, cand vezi ceea ce personajul principal a facut cu grafitti si cu incapatanare pe zidul unui pod. Si cand intelegi de ce nu se grabea nimeni nicaieri, doar pustiul fugea de politie, atunci realizezi ca poate nimic nu este intamplator. Dramatic, ca un santaj despre suferinte de familie si maturizare.

• Kung Fury (2015) – regizor David Sandberg, Suedia; durata 30 minute

Rezultatul unor strangeri de fonduri generoase, ‘Kung Fiury’ este ca un curcubeu zgomotos, bascalios si nostalgic. Se folosesc efecte speciale, muzica, bakcground si clisee care platesc tribut pentru titlurile de actiune ale anilor ’80. O combinatie fatala intre comedie, actiune si arte martiale ce ironizeaza tot ce ai putea identifica drept stereotip in productiile deja amintite. Un breakdown nebunesc care captureaza cu acuratete elementele unui subgen in care replicile erau inutile, efectele speciale de proasta calitate si actorii cu pic de talent – trebuiau doar sa stie sa nu schiteze niciun gest. ‘Kung Fury’ aduce impreuna roboti, nazisti, vikingi, calatori in timp, fara nicio logica si fara sa-i pese vreo secunda de critica. Vrea sa multumeasca fanii unui trash gem care au vazut in jocurile video o evadare pe imagini VHS. E atat de ridicol, incat nu ar trebui sa imi placa. Si totusi m-a distrat copios.