CineAmator

„ It doesn’t matter if your kids love you or not. It’s not their job to love you, it’s your job to love them!”

• Regizor: Jonathan Demme
• Actori: Meryl Streep, Kevin Kline, Mamie Gummer, Rick Springfield, Joe Vitale, Ben Platt, Sebastian Stan
• Gen: Comedie, Drama, Musical
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 101 minute

Meryl Streep cantand in filme. Nu este o noutate, dar stilul rock nu l-a mai abordat, si aici face ceva cu totul diferit fata de tonalitatile abordate in celelate aparitii de tip musical, unde a facut figuri de-a dreptul superbe („Into the Woods„, „The Music of Regret”, “Death Becomes Her” al lui Zemeckis, „Mamma Mia” si multe altele).

Forma contemporana a tragicomediei, numita fortat dramedie, ia aici o forma avantajoasa si profita de problemele dintr-o familie de altfel normala, si de abordarea cu care protagonista principala i se raporteaza, pentru a face din „Ricki and the Flash” un film previzibil, dar care iti face placere sa il urmaresti. Pentru Jonathan Demme, regizor cunoscut mai ales pentru drame psihologice, filmul pare mai degraba un experiment. Suntem lipsitit de momentele alea puternice care ramaneau mult timp in inima, cum se intampla in „Philadelphia”, „Beloved”, „Rachel Getting Married” si ne apropiem ceva mai mult de idei pozitive. Ciudat pentru domn, dar nu un esec.

Tripla castigatoare de Oscar, Meryl Streep ar fi putut primi o noua nominalizare. Din pacate insa, desi face un joc excelent, nu este atat de complex pe cat ne-am fi asteptat. Aceasta interpreteaza un star rock care si-a urmat visul de a canta. Desi nu o face pe scenele mari ale lumii, si cu toate ca a costat-o respingerea de catre familie, Ricki este linistita si multumita cu ce are. Pana i se reaminteste ce a pierdut si la ce a fost obligata sa renunte. Fostul sot, interpretat galant de un Kevin Kline imbatranit frumos, o suna pentru a o chema acasa. Disperat ca nu o poate ajuta pe fiica lor, parasita de sot, ii cere ajutorul pentru a-i reda pofta de viata fiicei lor.

Mamie Gummer, fiica reala a lui Meryl, este mai volatila, mai stapana pe rol si mai radicala decat am vazut-o pana acum. Te cucereste cu figura franta de decizii si minele grave din final cand ii tremura chipul. Mi-a placut. Mai mult decat in „Evening”  (2007) cand o interpreta pe Meryl din tinerete. Cele doua formeaza o legatura incredibila pe marele ecran. Este si usor, ati spune. S-a surprins sincer si fara artificii o relatie unica mama-fiica, cu handicapuri si reprosuri ascunse.

Poate ca daca nu am fi avut o actrita cu asa influenta, pelicula nu ar fi avut un impact si cerere atat de mari. Muzica si interpretarile muzicii rock sunt la un nivel serios, nu zgomotos, cum se intampla cu „Rock of Ages”, dar drama exista si nu este inventata, pentru ca se poate plia mai multor momente specifice vietilor de familie.

Este o discrepanta frumoasa intre haosul din viata lui Ricki si intre modul cum fin cum se aliniaza temele din film. De la scena ciudata cu cina (la fel de anormala si amuzanta ca in morocanosul „August Osage County„) si pana la discutia dintre doua mame (una a nascut, una a crescut), „Ricki and the Flash” ofera cateva momente care penduleaza intre comic si emotii. Il avem si pe Sebastian Stan intr-un rol mic, nu foarte marcant, dar care contribuie la intelegerea personajelor.

Fara ecouri, fara studii de personaje, cu o senzatie certa ca urmaresti o piesa de teatru, pana la final realizezi ca ai fost invitat in primul rand la un spectacol despre un artist care a ales si care realizeaza abia la final ca poate nu a facut ce trebuia. Mai putina muzica, mai mult dialog, mai putina seriozitate si mai multa bascalie – „Ricki and the Flash” este un film pe care te bucuri ca l-ai vazut. Si atat.

Filmul intra din 11 septembrie in cinematografe si este distribuit de InterComFilm.

Vizionarea trailer: