CineAmator

” Pain serves no purpose.”

• Regizor: Maïwenn
• Actori: Vincent Cassel, Emmanuelle Bercot, Louis Garrel, Isild Le Besco
• Gen: Drama, Romantic
• Premii: un premiu, doua nominalizari
• Tara: Franta
• Durata: 124 minute

O poveste personala si intima, tragica si comica uneori, cu un Vincent Cassel efervescent cu personajul sau – „Mon Roi” este una dintre cele mai recente drame despre ecourile unei casnicii distruse de soti si despre membrii familiei care ajung sa fie straini unii de altii. Doar pentru ca minciunile pleaca din interior, de fiecare data.

O relatie tumultoasa despre casniciile destramate inainte de vreme sau prea devreme, functie de context. „Mon Roi” se foloseste de flashback-uri pentru a relata inceputurile unei intalniri care avea sa se concretizeze intr-o idila care ia forma unei familii, distrusa chiar de intemeietori. Unul greseste mai mult, unul mai putin.

Tony (Emmanelle) si Georgio (Vincent, senzational) se plac de la inceput. Ea il abordeaza pe el. El o invita pe ea si insotitorii sai la el acasa. Spitalizata intr-un centru de recuperare, in urma unui accident de sky (sau o incercare de a atrage atentia intr-un striggat de ajutor), Tony invata sa mearga din nou, in paralel deruland momentele care i-au definit tineretea si rolul de sotie sau mama.

Fragmentarea povestii lasa ragaz pentru a cunoaste mai bine personajele. Daca jumatatea masculina este ignoranta, vesela, imatura, ea alege sa rupa din relatia lor partea irationala si sa ia forma unei femei care accepta, face compromisuri, pana la a se uita pe ea insasi si pana la a-si anula prioritatile. Interesante paralele intre deschiderea pe care protagonista o are in prezent, fata de un grup strain de adolescenti si de raceala pe care si-a asumat-o in anii cand era sotie si trebuia sa joace rolul de gazda.

Pe masura ce povestea avanseaza, totul devine subiectiv. Daca intial sarmul lui Georgio pare fermecator, ulterior ii condamni stilul libertin sau ii apaluzi indrazneala. Si il placi, no matter what. Tony este usor de manipulat, ii place ce experimenteaza initial, doar pentru a-si da seama ulterior ca s-a lasat momita de promisiuni false. Nedrept putin pentru ca intreaga perspectiva este redata din prisma personajului lui Emmanuelle Bercot, de altfel premiata la Cannes pentru interpretare. Inteleg de ce: in primul rand pentru modul in care a jonglat intre fragilitate si putere, iar mai apoi pentru usurinta cu care a facut schimbul de stari. Ajunge de multe ori la capatul rabdarii si rabufnirile sunt realiste si puternice.

Cu suisuri si coborasuri „Mon Roi” este special prin modul in care surprinde o drama despre relatiile putrezite timpuriu. Intr-un proces de autodistrugere via „Revolutionary Road”, filmul devine pana la final o mostra care testeaza euforia sexului, dezamagirea emotionala sau prabusirea psihica, derivate intr-o abordare practica ce incurajeaza improvizatiile (rareori). Si ce muzica!!!

„Mon Roi” a fost vizionat in cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.

Vizionare trailer: