„The Ancient Ones said that Jauja was a mythological land of abundance and happiness. Many expeditions tried to find the place to verify this. With time, the legend grew disproportionately. People were undoubtedly exaggerating, as they usually do. The only thing that is known for certain is that all who tried to find this earthly paradise got lost on the way.”
- Regizor: Lisandro Alonso
- Actori: Viggo Mortensen, Diego Roman, Ghita Nørby, Viilbjørk Malling Agger, Adrián Fondari
- Gen: Drama
- Premii: 1 premiu, 1 nominalizare
- Tara: Argentina | Danemarca| Franta | Mexic | SUA | Germania | Brazilia | Olanda
- Durata: 108 minute
Este greu sa vorbesti despre un film al carui scenariu este cuprins in doar 20 de pagini si cand regizorul este unul al controverselor cu un stil deloc accesibil (este zgarcit cu dialogurile). Nu am pretentia ca am inteles ce a vrut sa explice domului Alonso, nu disting metaforele artistice si incep sa cred ca poate problema este la mine. Dar dupa ceva documentari, am descoperit ca explicatiile sunt cautate de mai multe persoane.
O calatorie halucinanta, impletita cu tema western si road-movie. Este clar ca destinatia personajului calator conteaza mai putin, cat voiajul insusi are importanta careia i se dedica pasaje intregi. Avem frumusete vizuala, avem cadre turnate si intrerurpte grosolan, prelungite frumos. Finalul te lasa sa te simti un neexperimentat si sentimentul nu poate fi altfel decat frustrant.
Modest in incadraturi, regizorul ne trimite in 1882, intr-o tabara plasata pe coasta Patagoniei, in mijlocul unor miscari de cucerire a desertului, indigenii fiind inlaturati din drumul spre modernizare. In planul sau de genocid, inginerul Gunnar Dinesen (Viggo Mortensen, copoducator si responsabil de coloana sonora) acesta s-a instalat in zona cu fiica sa Ingeborg (Viilbjork Agger Malling). Aceasta insa fuge cu un soldat si tatal sau pleaca in curand in cautarea ei.
Full frame cu 4:3 aspect ratio, cu margini usor rotunjite. Asa s-a prezentat publicului filmul ceea ce l-a facut si mai greu de digerat. Cu imagini saturate, idila cuplului fugar pare a fi sugestiv imaginea unui vis. Alegoriile, simblourile si stilistica sunt folosite pana la exasperare. Pana in scena finala care te lasa sa cugeti, doar ca nu prea stii la ce anume sa te opresti si nu esti sigur asupra concluziilor.
Un strain intr-o luma straina. Viggo joaca bine. Regizorul insa pare a fi subtiat pana la extrem naratiunea si o transforma intr-o figura de stil necunoscuta, fara cale de mijloc si fara sens. Ciudat este ca, pe cat de mult imi plac filmele atipice, „Jauja” face tot ce poate fi mai rau in contextul dictat. Construieste din gaura de iepure a la „Alice in Wonderland” o plaga care devoreaza pana la mucegai tema, facandu-te sa-l regasesti pe Lynch prin orice mijloace. Pur si simplu refuz sa joc dupa regulile lui Alonso. Pentru ca nu le inteleg.
Vizionare trailer:
drame filme ciudate filme de Cannes filme de cannes 2014 filme de epoca filme de festival indieni juaja film Les Films de Cannes a Bucarest Viggo Mortensen
Vezi si...
Leave a reply