Cloverfield (2008)

Actiune, Drama, Horror, Recomandari, SF, Thriller

“Rob Hawkins: My name is Robert Hawkins. It’s 6:42 AM on Saturday, May 23rd. Approximately seven hours ago, some… thing attacked the city. I don’t know what it is. If you found this tape, I mean if you’re watching this right now, then you probably know more about it than I do We’ve crashed into Central Park and we’ve taken shelter underneath this bridge. [Rob turns camera to Beth Just tell them who you are.

Regizor: Matt Reeves
Actori: Mike Vogel, Jessica Lucas, Lizzy Caplan, Lizzy Caplan, T.J. Miller, Michael Stahl-David, Mike Vogel
Gen: Horror, Mister, SF
Premii: 4 premii si 11 nominalizari
Tara: SU
Durata: 85 minute

Cloverfield a fost vizionat cu intarziere fata de data sa de lansare. Auzisem ceva de el, insa mai toate parerile (mentionez neavizate) ma opreau sa il urmaresc pentru ca era catalogat ca fiind plictisitor. Parerea mea: ”Cloverfield” merita urmarit, merita savurat, merita recomandat si din nou merita urmarit. La fel de adevarat este si faptul ca desi filmul s-a bucurat de o publictate enorma, a prins doar la o anumita categorie de public, reusind totusi sa aiba incasari proportionale cu investitia. Filmul a fost inscris in doua registre de cei care l-au urmarit : cazut in dizgratie total sau apreciat pana la extrem (cazul meu). Daca pana acum nu m-am axat atat de mult pe filmele comerciale, si am incercat sa aduc pe blog in discutii filme mai putin cunoscute, “Cloverfield” este adus in atentie tocmai pentru a convinge sa fie urmarit.

Unul din principalele motive care m-au determinat sa il urmaresc este persoana care se afla in spatele proiectului, si anume J.J. Abrams, omul care a imaginat fenomenul ce m-a cucerit iremediabil –LOST. Un alt atu care m-a convins ca merita o sansa : stilul de filmare handy-cam. Acest gen m-a prins si am vazut mai toate filmele aparute pana acum (mentionez pelicule care “fac cinste” stilului „REC”, „The Blair Witch Project”, ” Paranormal Activity” sau „Diary of the Dead”). Desi poate parea ametitor, existand riscul ca dupa sa acuzi stari de „greata” pentru ca imaginile iti fug rapid prin fata ochilor, sunt intoarse sau lipsesc (momente cand poti deslusi ce se intampla doar din sunete), asta nu ar trebui sa infranzeze un cinefil in a aprecia un film bun. Ii recunosc meritele unui film care confera autenticitate evenimetelor relatate, ingrozeste prin realismul unor desfasurari de forte precum cele evidentiate si multumeste nu prin originalitate cat printr-un acting bun.

Casting-ul a reunit un numar mic de actori, complet necunoscuti publicului, tocmai pentru a transimite veridicitate, fiecare dintre noi putandu-ne identifica cu o mai mare usurinta cu ceea ce se intampla, cu ceea ce traiesc, evenimentele derulandu-se intr-un ritm alert. Despre subiect. O petrecere de ramas bun data in cinstea lui Rob (Mike Vogel- foarte convingator), cu o noapte inainte de plecarea sa in Japonia, va fi intrerupta de un eveniment neasteptat. Nimeni nu stie ceea ce se intampla, de ce, cine sau ce este raspunzator pentru catastrofa care se abate asupra lumii. Bineinteles ca centrul de interes este New York, evenimentele surprinse pe camera de catre unul dintre prietenii sarbatoritului intregesc intocmai “Cloverfield” : explozii, caderi de curent, zgomote necunoscute, lipsa informatiei, haos, confuzie, panica … lupta pentru supravietuire redata intr-un mod incomod de placut.

Filmul face mici intreruperi de la evenimentele din prezent surprinse de catre amator, aducand in fata spectatorului si franturi din viata personajului principal, si anume relatia sa cu Beth, totul inainte de tragica intorsatura de situatie. Avem pe de-o parte spaima de a nu sti exact cu ce te confrunti si daca vei reusi sa supravietuiesti laolalta cu ideea obsedenta de a gasi un refugiu salvator. Celalalt aspect presupune o lupa interioara a unor oameni de a-si gasi prietena abandonata intre daramaturile unei cladiri si teama de a nu ajunge la timp spre a o salva. Suspansul este la el acasa in fiecare secunda de dupa „atac”, fiecare moment avand ceva aparte. Mi-a placut faptul ca tensiunea evolueaza la fiecare nou eveniment, aducand de fiecare data o noua problema.

Interesanta paralela intre cele doua momente, inainte si dupa, inca o data aducand un plus de realism peliculei, pentru ca avem ocazia sa cunoastem personajul dincolo de tragedia de acum. Remarc in mod deosebit scena de la metrou- momentul convorbirii intre Rob si mama sa, secventele care ii surprind pe protagonisti printre tunelurilie metroului, imaginile de dupa intriga cand o mica parte din personaje se refugiaza intr-un magazin (groaza de a nu stii ce se intampla, fiecare confruntandu-se cu aceeasi spaima), transpunerea celor doua cladiri proptite una in cealalta.In ultimele douazeci de minute cand deja avem oarece cunostinta a ceea ce am privit si suntem inca nauciti de ceea ce am trait, avem parte de inca o rasturnare de situatie. Sfarsitul nu putea fi mai bine ales decat atat. Desi ar putea fi cu usurinta hulit sau renegat pentru ca nu este ceea ce am sperat, sa nu uitam ca in viata reala, lucrurilie stau de foarte putine ori asa cum ne-am dori. Mixand elementele mentionate mai sus, se obţine un film care cu usurinta va strecura nişte fiori reci veritabili, oricât de imposibil ar mai fi parut asta intr-o era a unor productii thriller- horror dezamagitoare.

„Cloverfield” izbuteste cu o facilitate ireprosabila (daca ar fi ceva ce nu mi-a placut: lipsa cadrelor cu „monstrul”, dar daca stau sa ma gandesc in asta consta farmecul) sa fie unul dintre cele mai bune filme SF care imbina componenta din sfera groazei si a dramei condimentate cu o poveste autentica. Regizorul Matt Reeves a confirmat de curand (21 martie 2011) fanilor declarati ai peliculei ca filmul va beneficia si de un sequel. Asta este vestea buna. Vestea proasta este ca nu se poate preciza o data exacta. Informatii neoficiale precizeaza ca partea a II a ar prezenta evenimente desfasurate simultan cu cele ale primei. Nu se cunosc detalii clare ale continuarii, insa eu una astept cu nerabdare sa vad ce surpriza ni s-a pregatit.