CineAmator

„ My family was one of the most respected in Jerusalem, until the Romans came. And then we were betrayed by my own brother.”

• Regizor: Timur Bekmambetov
• Actori: Jack Huston, Toby Kebbell, Rodrigo Santoro, Sofia Black-D’Elia, Nazanin Boniadi, Ayelet Zurer, Pilou Asbæk, Morgan Freeman
• Gen: Istoric, Religios, Aventuri
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 124 minute

Romanul Ben-Hur: A Tale of the Christ din 1880 al lui Lew Wallace primeste a cincea adaptare, devenind indirect apreciat ca un remake pentru extraordinarul portret facut crestinismului de William Wyler in 1959. Adaptarea epica de atunci s-a impus ca un proiect ambitios mai ales in ceea ce priveste detaliile, coloana sonora, acuratetea istorica sau fidelizarea scrierii cu elemente de spectacol. Desigur, aparitia personajelor ca eroi in decoruri de epoca inlesnesc aprecierea. Dar si faptul ca la vremea respectiva devenea cel mai costisitor proiect, bugetul pentru constructia platourilor de filmare fiind cel mai mare fata de oricare alt film de pana atunci. Si asta i-a adus 11 premii Oscar, dar si un loc sigur in randul filmelor culte.

Ecranizarea propusa de Timur Bekmambetov nu eclipseaza cu nimic varianta din ’59, ba chiar dimpotriva. Unele libertati luate in modificarea scriptului sau renuntarea la evenimente care ar fi ajutat altfel la dezvoltarea personajelor (antrenamentul de doar cateva zile?) au facut mai mult rau decat bine. Cam asta se intampla cand schimbi seriozitatea cu morale pe drame rupte, iar succesul se bazeaza (doar) pe spectacol. De altfel unul foarte bine orchestrat, mai ales spre final cand binecunoscuta cursa cu care beneficiaza de un joc de orgolii cu cascadorii uimitor de dinamice si antrenante. Poate ceva mai frapante daca nu se faceau mereu intreruperi bruste pentru ca personajul lui Freeman sa intervina mereu cu sugestii evidente.

Nu pot nega evolutia tehnologiei si binele pe care efectele speciale l-au facut redarii unor scene cheie. Doar ca nu este suficient ca ‘Ben Hur’-ul din 2016 sa ramana memorabil, cat pentru a trece testul timpului. Cumva, tot nu regret vizionarea, cam ceva cu mixed feelings cum ar zice spectatorul ala mai pretentios si cu oaresce pretentii. Poate cea mai mare greseala este doar ideea de a incerca sa calce pe urmele unui mamut.

Un narator pe care il cunoastem mai tarziu reda povestea lui Judah Ben-Hur (Jack Huston). Nascut cu privilegii, in vremurile cand romanii pedepseau prin crucificari razvratirile, Judah a copilarit alaturi de Messala Toby Kebbell, un orfan adoptat de familia sa. Dornic sa se impuna ca vrednic in fata familiei adoptive, Messala se inroleaza in armata romana si revine ani mai tarziu, cand este prins intre datorie si familie, renuntand la cea din urma. Acuzat de tradare pe nedrept, Judah este separat de titlul sau si de cea pe care o iubea, devine sclav si supravietuieste doar cu gandul la razbunare. Si aici cumva aspectul ala religios tare fain si cu pilde se usuca putin, avand insa o activare emotionanta (abia) la scena crucificarii din final sau si la drumul ala facut prin multime ca pentru a inchide o bucla. Si place, ca nu poti fi insensibil.

Scenele cu Iisus (Rodrigo Santoro, interesant pe rol) sunt printre cele mai bune. Surprind cam ce trebuie din ideea de religie, cu toata morala enuntata in graba. Aparitia lui Morgan Freeman, care aici seamana mai degraba cu un bisnitar, decat cu un salvator ghid are fix efectul nedorit – mai degaba amuza, decat sa motiveze. Iar daca Jack Huston are cateva momente cand este foarte bun, ba chiar sclipitor, Kebbel se pierde mereu in gesturi si nu te castiga nici macar cand nu i se cere ceva solicitant. Dar macar incearca si nu te poti supara asa radical pe el.

Ca film de aventuri este ce vrei, ca film istoric oarecum, ca religios aproape. Ca remake esueaza lamentabil. Sfatul meu este sa te bucuri de el fara comparatii si sa il vezi ca film independent de altul. Altfel risti sa numeri nemultumirile. Du-te sa il vezi daca vrei sa revezi teme din ‘The Gladiator’. Sau sa vezi pur si simplu cateva scene turnate chiar bine pe ecranul IMAX. Ca ce-i al lui, e al lui – efecte speciale si vizuale, cascadorii, costume.

Filmul intra in cinematografe din 19 august si este distribuit de CineForum.

Vizionare trailer: