CineAmator

„Nothing. Such a useful word, isn’t it? It can mean anything and everything..”

• Regizor: Rob Marshall
• Actori:Emily Blunt, Lin-Manuel Miranda, Ben Whishaw, Emily Mortimer, Pixie Davies, Joel Dawson, Meryl Streep, Colin Firth, Dick Van Dyke
• Gen: Musical, Aventuri
• Premii: 8 premii, 52 nominalizari (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 130 minute

Am avut dintotdeauna o slabiciune pentru filmele musical, o fascinatie justificata prin modul in care se redau povestile de cele mai multe ori fantastice – la propriu, si la figurat. Si cand se fac atat de rar, sunt cu atat mai usor de iubit, mai ales cele care aduc pe marele ecran fix atmosfera aia cand acest subgen era extrem de popular. „Mary Poppins Returns” continua povestea cu care multe generatii au crescut, de cand se lansa in 1964 joviala productie plina de aventuri, iar dadaca era interpretata de Julie Andrews. O stiti probabil, ca ne dadea de furca cu acel supercalifragilisticexpialidocious – povestea o aflam ani mai tarziu in biopicul ” Saving Mr. Banks”.

Cu portretizarea facuta de Emily Blunt, britanica ce ma uimeste tot mai des cu alegerile sale (senzationala in 2018 si cu „A Quiet Place„), sequel-ul pare uneori o oglindire a acelorasi idei din primul film, poate chiar ale acelorasi peregrinari. Insa, in ciuda unor senzatii familiare, Returns isi gaseste propria identitate, devenind o experienta vizuala si muzicala la superlativ, cu propriile interventii in subiectul de care se indeparteaza – si bine face.

Filmul de epoca (scenografie, costume, machiaj uimitoare) ne trimite in Londra anilor ’30. Aici ii cunoastem pe Jane si Michael, copiii din primul film, acum adulti. Michael este vaduv si incearca sa isi creasca responsabil cei trei copii, iar sora lui ii este alaturi. Speriat ca si-ar putea pierde locuinta, acesta primeste ajutor de la cine se astepta mai putin, atunci cand Mary Poppins revine pentru a-i ajuta odraslele, asa cum facuse si cu el candva. O face cu multa imaginatie si magie – echipa de design a profitat la maxim de tehnologia moderna pentru a gandi si construi cateva dintre cele mai cool efecte de tranzitie sau pentru a integra personajele animate in poveste.

Emily Blunt s-a dovedit a fi o alegere inspirata, facand fata minunat performantelor de dans, rutinelor artistice si mai ales dovedind abilitati uimitoare de cantat. Aceasta a aprins indirect nostalgia momentelor create de actorii care in filmele clasice dovedeau talente multiple. Insa cel mai mult mi-a placut Lin-Manuel Miranda (la debut), acel muncitor care mesteresete mereu la lampile de pe strazile prafuite londoneze si care a adus un farmec aparte productiei – o analogie faina, la ideea ca lumineaza calea multora. Aici are parte si de un love interest, dupa ce in prima parte interpretarea era facuta de Dick Van Dyke (cu un cameo cool spre final), personaj perocupat doar sa urmareasca nu si sa intervina in vietile celorlalti. Iar multe dintre coordonarile dintre cei doi au dat un feeling de show Broadway.

Colorat, distractiv, amuzant, dar si emotionant – „Mary Poppins Returns” are cateva dintre cele mai motivationale numere de dans puse pe versuri menite sa stranga atat lacrimi de fericire, cat si unele de intristare. Pana la urma, filmul este despre pierderi si regasiri, deci nu s-ar putea altfel. Asadar, cautati-va umbrelele si bucurati-va de fiecare moment pe care acest musical le ofera, mai ales in ceea ce ce priveste coregrafiile, oferind experiente cum doar Disney pare sa stie a migali.

Filmul a intrat in cinematografe din 21 decembrie, distribuit de CineForum.

Vizionare trailer: