CineAmator

” We developed a code so we can communicate with each other even in front of the others without them knowing what we are saying. When we turn our heads to the left it means ‘I love you more than anything in the world’. And when we turn our heads to the right it means ‘Watch out we are in danger.”

• Regizor: Yorgos Lanthimos
• Actori: Jacqueline Abrahams, Roger Ashton-Griffiths, Jessica Barden, Olivia Colman, Colin Farrell, Ariane Labed, Rosanna Hoult, John C. Reilly, Léa Seydoux, Ben Whishaw, Rachel Weisz
• Gen: Drama, Romantic, SF
• Premii: 3 premii, 2 nominalizari
• Tara: Irlanda | UK | Grecia | Franta | Olanda | SUA
• Durata: 118 minute

O satira intunecata despre relatiile consemnate intr-un sistem cu handicapuri. „The Lobster” marcheaza un lungmetraj la fel de atipic ca proiectul „Kynodontas”, grecul Yorgos Lanthimos alegand sa extinda ideea de microsistem bolnav(icios) la o societate care se lasa ghidata de conventii si reguli.

Coproductia musca din mai multe genuri: stiintifico-fantastic, comedie si drama. Mixul de genuri comploteaza pana la a zugrazi o distopie plasata intr-un viitor fara precizare temporala, neconventionalul derivand din misiunea de a gasi o jumatate de a carei potrivire depinde viata asta. Sau cea care va urma. Oamenii singuri sunt cazati in Hotel si sunt inscrisi intr-un sistem care ii obliga sa isi gaseasca partener in termen de 45 de zile. In caz contrar vor fi tranformati in animalul pe care si l-au ales la inscriere si vor fi eliberati in Padure.

David, interpretat de Farrell alege sa fie homar, de unde si titlul filmului, motivand lucid “They live for over 100 years, they are blue-blooded like aristocrats, they are fertile all their lives and I like the sea.”

O poveste a absurdului care ascunde mai multe aspecte. Singuraticii s-au refugiat in aceeasi Padure si traiesc izolati de civilizatie sau de ceea ce seamana cu o comunitate organizata, ascunsa de cei din oras. Se organizeaza Vanatoare pentru a-i prinde si poti sa castigi credite pentru a-ti extinde sejurul la Hotel.

Nu este o comedie tipica si comicul rezulta mai mult din rationamentul ciudat. Personajele nu fac alegeri logice si naratiunea nu este deloc liniara. Tocmai asta face „The Lobster” atat de apreciat.

Performantele sunt solide, glaciale si discursurile sunt mecanice, dialogurile parand o continua recitare a unor replici exersate parca. Chinul ajunge pana la a te agata de orice farama de fi comptabil cu cineva. In cazul in care apar hibe, un copil poate rezolva oricand situatia (indrazneata ridiculizarea).

Original si frustrant, filmul duce ideea de colonizare si de iubire la un nivel bazat pe rigori. Hotelul, locul in care se desfasoara buna parte din evenimente, aminteste de caminul pe care il facea Anderson in „The Grand Budapesst Hotel”, asemanarile fiind uneori confundate pana la cele de stil.

Performantele cele mai notabile si usturatoare sunt livrate de Rachel Weisz si de Colin Farrel. Cel din urma ma uimea prima oara in „Triage” si mai apoi in „In Bruges”. Personajul lui fuge de intemnitarii din Hotel, doar pentru a descoperi la noii sai aliati o strictete la fel de nedreapta.

De la inceput si pana la final distingi nota fictiva si vizionara a unei altfel de genialitati cineaste. O munca impresionanta despre constructiile sociale care da o alta definitie dorului si singuratatii, un film plin de melancolie si un sentiment permanent de deruta. Filmat natural, aproape teatral, dar mereu nebunesc si revigorant ca niciun alt film de pana acum, aproape ingrat.

„The Lobster” a fost vizionat in cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.

Vizionare trailer: