Hercules (2014)

Aventura, Drama, Fantastic, Special

„ Who are you? Are you a murderer? Are you a mercenary who turns his back on the innocent? We believe in you! We have faith in you! Remember the deeds you have performed, the labors you have overcome! Are you only the legend, or are you truth behind the legend? Now, tell me, WHO ARE YOU?„

Regizor: Brett Ratner
Actori: Dwayne Johnson, John Hurt, Ian McShane, Rufus Sewell, Ingrid Bolsø Berdal, Reece Ritchie, Joseph Fiennes, Tobias Santelmann, Joe Anderson
Gen: Actiune, Aventura, Fantastic
Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
Tara: SUA
Durata: 98 minute

Brett Ratner primea in 2006 replici ascutite venite din partea fanilor X-Men, atunci cand, cu pricepere dezavantajoasa, incheia un capitol dintr-o trilogie. Pe parcurs isi mai redreseaza stilul si isi muta interesul catre comedii. Se simte dedicatia pentru acest gen si in productia indrazneata „Hercules”, mai cu seama pentru ca multe dialoguri sunt cel putin bizar de amuzante. Pentru un film construit in baza unei legende (aici si ecranizarea unei nuvele grafice), „Hercules” nu se ia tocmai in serios. Si bine face. Seriozitatea este inclusa in pachetul de muschi, dar nu se face abuz de ea, ci este oferita cu picaturi, doar cat sa se inteleaga portretul unui om care nu-si decide rolul: erou, semizeu, mercenar, salvator sau suferind.

Ceea ce face diferit mitul Hercule fata de alte legende ecranizate deja, ar fi poate tocmai ideea de simbioza dintre zeu si om. In versiunea lui Ratner, Hercule respinge ideea de apartenenta la vreo divinitate. Nu se pluseaza pe batalii cu vietati fantastice, neglijandu-se astfel negresit, tocmai elementul care dadea chipul personajului legendar. Mai mult il urmarim in mijlocul infruntarilor de pe campul de lupta. Si am si un moment preferat, si anume rabufnirea cand striga „I AM HERCULES”, motivandu-se acolo si necesarul de drama. Ca mentiune: frumos coregrafiate bataliile, bine instrumentate coordonarile dintre camarazii de lupta.

Batranul, venerbailul John Hurt inca poate purta roluri destul de usor. Este inca placut vazului pentru un cineflil nostalgic. Dwayne Johnson nu surprinde, nici nu supara, nici nu atrage altfel de urale primite anterior. Demonstrase deja in „Pain and Gain” ca poate fi detinatorul unui arsenal major cand vine vorba despre interpretare. Au placut atat Rufus Sewell, cat si Ian McShane (inteleptul ilar cu pozne de adult). Dar nu a placut deloc Joseph Fiennes. Si nu pun slabiciunea executarii pe seama feminizarii personajului, ci mai degraba pe lipsa interesului actorului de a fi fost deranjat de vreo urma de talent in ultimul deceniu.

Daca la inceput avem o introducere (deloc) necesara privind originile luptatorului Hercule, suntem brusc trimisi in prezent unde cunoastem un barbat cuprins de lacomie. Cu o legenda in spate, alimentata permanent de un tanar curios, Hercule conduce o oaste mica de mercenari cu care izgonste raufacatorii. Angajat de printesa Traciei sa-i ajute tatal in bataliile duse impotriva unui tiran, Hercule antreneaza o armata intreaga sa tina piept unor batalii sangeroase. Si pe parcurs scenariul rezerva cateva surprize: unele intuite, alte bine primite.

Poti confunda usor povestea din „Hercules” cu teme din „The Gladiator” sau cu unele sugestii de cuceritor via „Ring of the Nibelungs”. „Hercules” nu are nevoie sa fie comparat. Nu pentru ca ar primi dezaprobari la calitate, ci mai degraba pentru ca este echilibrat in amestecul de aventura si comedie, cat pentru a-i crea o identitate originala.

Filmul intra in cinematografe din 25 iulie si este distribuit de CineForum caruia ii multumesc pentru invitatie.