CineAmator

Big Little Lies sezonul 2:

„You will not be like him!”

• Gen program: serial mister, drama, crima
• Creatori: David E. Kelley
• Actori: Nicole Kidman, Reese Witherspoon, Shailene Woodley, Alexander Skarsgård, Laura Dern, Jeffrey Nordling, Adam Scott, Zoë Kravitz, James Tupper, Meryl Streep, Douglas Smith
• Premii: 46 premii, 52 nominalizari (la data publicarii)
• Episoade: 7 – sez 1; 7 – sez 2
• Disponibilitate: pe platforma HBO GO

Proiectul „Big Little Lies: Minciuni nevinovate” a fost gandit initial ca o miniserie, avand la baza romanul cu acelasi nume scris de Liane Moriarty. Un adevarat succes pentru HBO, se pare ca inca mai sunt multe lucruri de spus in poveste iar sezonul 2 nu pare fortat. Cele trei episoade vazute in avans din sezonul 2 confirma ca, desi nu avem un mister la fel de ofertant, personajele de urmarit raman punctul de temelie.

Revenirea in Monterey, la cateva luni de la scena de final cand vedeam ca cele cinci femei imbratisarera prietenia intemeiata pe un secret comun, este mai light. Imi place sa cred ca, pentru a face mai usor fata caldurii care ne paste si intrigilor de acolo, un cocktail ar fi numai bun pentru a racori atmosfera.

Revedem mamele, interpretate cu aceasi indarjire de Reese Whiterspoon, Nicole Kidman, Shailene Woodley, Laura Dern si Zoe Kravitz. Toate au invatat sa faca fata diferit evenimentului din concluzia primei parti. Atunci cand vedeam ca sotul abuziv, interepretat de Alexander Skarsgard (absent, inca apare in flashback-uri sau inregistrari) murea. Si scena aia finala cu ele pe plaja a fost una dintre cele mai bune facute pentru o concluzie de serial. Mai ales din perspectiva unei complicitati care uneste niste femei martore la o tragedie, una care ar fi putut avea un final diferit.

Intreaga distributie a revenit, dar cu cateva aditii notabile. Avem un love interest (Douglas Smith, il stiti din The Alienist) nou pentru personajul lui Shailene, dar probabil ca toata lumea o va remarca (mai ales) pe Meryl Streep. Aici face un personaj care se impune prin modul in care are grija sa cutremure lucrurile, sa puna intrebari, sa refuze ceea ce i se spune. Cu mentiunea ca unele minciuni ies la suprafata, iar altele nu mai pot sta mult timp ingropate.

Ritmul serialului ramane acelasi, desi de regie se ocupa acum Andrea Arnold (American Honey), iar Jean-Marc Vallee a trecut la postura de producator. Se observa schimbari si pe partea de muzica, iar unele optiuni nu par tocmai inspirate si integrate in contextul potrivit (una din 3×01 este minunata).

Desi nu mai avem elementul de surpriza – cine a murit si cine a fost criminalul – avem inca multe detalii care trebuie sa fie lamurite. Asta pentru ca decizia din seara aceea a afectat diferit pe fiecare dintre cele cinci si ramificatiile actiunilor lor inca au ecouri. Ca si data trecuta vom avea tot sapte capitole (le-am vazut doar pe primele trei). 

Celeste (Kidman), Madeline (Witherspoon), Renata (Dern), Bonnie (Kravitz) si Jane (Woodley) inca strang ramasitele dupa minciuna spusa. Si desi pare ca show-ul pare sa fi „uitat” ce s-a intamplat, asta este doar o tactica pentru a te lua prin surprndere cand cineva incearca sa mai cerceteze putin lucrurile si sa devina sceptic. Daca data trecuta minciuna avea un rol central, se pare ca acum lucrurile sunt concentrate mai mult pe furie si regrete.

Celeste se imparte intre un sentiment de usurare si de vina si nu se poate elibera de relatia toxica in care fusese prinsa. Este surprinsa, din nou, ducand pe umeri poate cea mai complicata trauma, refuzand rolul de victima. Iar prezenta lui Mary Louise (Streep) nu ajuta, mai ales cand pare hotarata sa scormoneasca prin vietile idilice ale unora – o aparitie deloc de neglijat, mai ales cand zambeste disimuland resemnarea.

Jane stie identitatea violatorului sau si vrea sa incerce sa mearga mai departe, Renata a ramas la fel si o vede pe fiica ei centrul universului, iar Madeline trebuie sa infrunte unele alegeri si sa se impace cu faptul ca nu este perfecta. Pana acum, se pare ca Bonnie primeste mai multa atentie, pentru ca personajul sau are aparitii mai dese si de fiecare data pare sa spuna si sa transmita niste emotii interesante (nu mai este pe plan secund, ca o figura din umbra). Este cea mai schimbata: s-a izolat, ii respinge pe toti si nimeni nu o poate intelege.

Actorii raman la fel de devotati personajelor lor, desi ii vom vedea mai separati decat inainte si posibil sa nu ii mai vedem in vreun moment similar celui emotionant si cuprinzator orchestrat atat de bine din 1×07. Exista pe partea asta inca multe consecinte legale, sociale si emotionant de explorat. De notat si ca personajele masculine incep sa primeasca credit si sa se implice mai mult in tot ce inseamna probleme.

„Big Little Lies, sezonul 2: I find little people to be untrustworthy”

Cu un sezon doi care nu era necesar, dar care pare o aditie multumitoare intr-o poveste care avea un epilog grozav, „Big Little lies” a ramas la fel de bun pe toate planurile cu care ne cucerise deja, mai ales cand vine vorba despre schitarea unor istorisiri de familie redate in acelasi ton ametitor, ironic. Avem tipare care raman fidele unor stereotipuri – personajul satiric, dramatic, tragic etc. Si fiecare este la fel de puternic, descris intr-un scenariu eficient.  

Pe scurt, continuarea „Big Little Lies” cu sezonul 2 este undeva la limita dintre ce aveam nevoie si ce am vrut. Ramane un show fain de vara, o combinatie castigatoare intre comedie neagra, mister si drama. Se intra pe acelasi teritoriu al antieroilor cu defecte, iar concentrarea ramane pe partile emotionale ale fiecarei individe si mai putin pe implicatiile legale. Daca la inceput vedeam cum se aproapie, cred ca nu ma grabesc cand spun ca le vom vedea cum se indeparteaza. Pentru ca fiecare vrea lucruri diferite acum, dar mai ales toate isi doresc sa stie cine sunt cu adevarat.

Vizionare trailer: