CineAmator

Ant-Man and the Wasp quote:

„I do some dumb things, and the people I love the most – they pay the price.”

• Regizor: Peyton Reed
• Actori: Paul Rudd, Evangeline Lilly Michael Peña, Hannah John-Kamen, Abby Ryder Fortson, Randall Park, Michelle Pfeiffer, Laurence Fishburne, Michael Douglas
• Gen: Comedie, Aventuri, SF, Actiune
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 118 minute

„Ant-Man” aparea in urma cu trei ani si il punea in prim-plan pe Scott Lang, un nou supererou intrat in portofoliul Marvel Cinematic Universe – din benzile desenate, direct pe marele ecran. Disney profita cat putea de mult de umorul si de PG-13 ca sa fie cat mai cumpatat in poveste, dar nu cat sa plictiseasca. Peyton Reed se ocupa de intreaga coordonare a povestii, in calitate de regizor.

Trei ani mai tarziu si s-a facut si aniversarea de 10 ani pentru Marvel, asa ca anul acesta apare – dupa ce s-a asternut praful de la Infinity War (la propriu si la figurat) – o continuare. „Ant-Man and the Wasp” ii pune pe Scott Lang si Hope Dyne sa faca echipa, intr-o incercare de a o salva pe mama ei, despre care exista suspiciuni ca ar fi prinsa in quantum realm. Revine la regie tot Peyton Reed, care ii coordoneaza tot pe Paul Rudd si Evangeline Lilly in rolurile principale.

Un film nu neaparat util in toata ecuatia cu luptele din Avengers, din toata platforma cusupereroi, unul de care te puteai lipsi. Dar daca este facut, e musai si de completat, in speranta ca Ant-Man va avea un rol decisiv in filmul de anul viitor, care mai incheie o faza. Filmul este o combinatie cool intre umor si actiune, cu multe cadre foarte bine editate cat sa dea grozav in IMAX si 3D. Este evident ca unele momente au fost special gandite pentru asta, pentru a impresiona prin dimensiunea coregrafiilor si prin modul antrenant de a distra. Ba chiar pret de cateva secvente, pare ca „Doctor Strange” si-a gasit un rival si la efecte speciale. Si The Wasp a luat lectii de parkour, intr-o scena faina.

Cele mai bune atuuri ale filmului sunt performantele actorilor, iar Paul Rudd se descurca grozav. Ba poate chiar mai bine decat in prima parte. Poate si pentru ca deja are experienta in purtarea unui costum de erou si interactiuea cu distributia este mai solida, mai inchegata. Evangeline este buna, dar nu memorabila, iar villain-ul interpretat de Hannah John Kamen nu impresioneaza ca motivatie, dar place pentru modul aparitiei. Plus ca avem si pretextul de a-l urmari pe Laurence Fishburne, un alt actor care a migrat de la DC.

Stim deja ce face si ce a facut Ant-Man: se poate micsora la dimensiuni reduse, crescandu-si puterea. Si a participat la lupta din Avengers in Germania, care s-a soldat cu inchisoarea. Se pare ca a reusit sa cada la un acord cu autoritatile si doi ani mai tarziu, cu cateva zile inainte de eliberarea din arestul la domiciliu, nu vrea decat sa isi vada de viata impreuna cu fiica lui. Doar ca, se pare ca poate comunica cu cineva care este prins in quant realm si aceasta nu poate fi decat sotia lui Hank Pym, mama lui Hope. Asa ca incearca sa ii gaseasca pe cei doi, care fug de autoritati, pentru a intelege ce se intampla.

Este mai usor, mai energic, mai amuzant, mai cum ar trebui. „Ant-Man and the Wasp” functioneaza foarte bine pentru ca, in comparatie cu prima parte, pare ca nu mai este atat de evident ca vrea sa multumeasca. Cu un ton mai lejer, cu scene mai bune de lupta si cu un scenariu mai bine echilibrat, cel de-al 20-lea film Marvel se incheie cu o concluzie dramatica, pentru care merita asteptarea. Plus ca efectele vizuale sunt ceva mai inventive si subploturile sunt coordonate cu indemanare, cat sa fie usor de urmarit, sa faca filmul demn de cultura pop.

Cu toate ca uneori totul pare repetitiv si ca nu suntem lipsiti de clisee si cel mai probabil ca productia nu iti va ramane in memorie prea mult dupa ce ai terminat-o (nu este un titlu superficial, doar ca mai bun decat primul si fara atentie catre personajele secundare).

Vizionare trailer: