“You keep going the way you’re going, you’ll end up as a bum on the street. You train. You fight harder than those other guys and you win. If you can take it, you can make it. You can do this, Lou, you just gotta believe you can. Pop does. Ma does. I do. Louie, a moment of pain is worth a lifetime of glory.”
- Regizor: Angelina Jolie
- Actori: Jack O’Connell, Takamasa Ishihara, Domhnall Gleeson, Jai Courtney
- Gen: Drama, Biografic
- Premii: 9 premii, 15 nominalizari (3 la Oscar)
- Tara: SUA
- Durata: 102 minute
Angelina Jolie aplica acelasi tratament pe care il atribuia si nesabuitului „In the Land of Blood and Honey”, insa de data asta opteaza pentru obiceiuri si concluzii motivationale, intr-un biopic care nu pica in exagerarile unui documentar. Aflata la a doua drama de razboi, actrita isi fura inspiratia din cartea Laurei Hillenbrand- „Unbroken: A World War II Story of Survival, Resilience, and Redemption„, intrand in culisele unui capitol sfasietor din viata atletului Louis „Louie” Zamperini, campion olimpic care in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial ajunge sa fie prizonier in taberele japoneze. Capabila, Jolie insista mai mult pe rezistenta psihica si mai putin pe evenimentele care au construit caracterul, fara sa impiedice adaptarea.
Deloc distanta in implicarea emotionala in povestea-pilon a filmului, Jolie se abate cateodata de la directia cu care debuteaza filmul (principiul „fa o schimbare in viata”). Dar isi revine si se concentreaza asupra creionarii demnitatii pe un background neprielnic (umanitatea iti este terfelita) intr-o forma fina si abia sesizabila. Lozul castigator al filmului este prezentat de figura care te insoteste tot filmul: Jack O’Connell. Englezul este mai putin comun publicului consumator de british stuff, dar la fel de necunoscut celorlalti. Si sunt sigura ca domnul va iesi din anonimat cu interpretarea calda, apasatoare si credibila.
In deschidere, Zamperini piloteaza un bombardier, in aprilie 1943, impotriva rezistentei japoneze. In timpul atacurilor tanarul are un flashback, in anii copilariei, rememorand vremuri cand se dedica infractiunilor si modul in care apropierea de fratele sau avea sa ii schimbe viata. Avionul partial avariat este adus la sol, dar curand echipajul primeste o noua misiune, dar acelasi avion avariat. Doar cativa membri ai echipajului supravietuiesc, ramanand sa pluteasca in deriva, in plute, fara ca cineva sa le cunoasca soarta. De aici filmul devine unul despre supravietuire, urmand ca pe parcurs sa se deschida si actul trei, si cel final, pe masura ce evenimentele avanseaza.
Deznodamantul complimenteaza experienta lui Zamperini, concluzionand proiectul ca un tribut eficient. Despre incercarile sportive, despre torturile psihice in taberele de razboi sau despre incapatanarea de a supravietui s-au mai facut filme. „Unbroken” poate parea a nu avea nimic special. Si totusi pana la final, cu toata slefuirea perfectionista, vedem o productie care ciupeste si greseli. Dar cand iti face cunostinta cu unul dintre cele mai detestabile personaje negative (Miyavi) „Unbroken” se recomanda in primul rand pentru personaje si pentru problematica evolutiei lor. Abia mai apoi pentru abilitatile tehnice care, sa recunoastem, nu sunt tocmai de neglijat. Eforturile nu raman fara ecou. Povestea s-a vrut enuntata si aflata. Canalul de transmitere este omogen, compact si dinamic.
Vizionare trailer:
nota - 85%
85%
Nota
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
1 Comment
Prin blogosfera cinefilă (12 – 18 ianuarie 2015) | Recenzii filme si carti