Aventura, CineCronici, Fantastic

The Hobbit: The Battle of Five Armies/ Hobbitul: Batalia celor cinci ostiri (2014)

1505197_219043831629510_2755120249966713079_n“One day I’ll remember. Remember everything that happened: the good, the bad, those who survived… and those that did not.”

  • Regizor: Peter Jackson
  • Actori: Ian McKellen, Martin Freeman, Richard Armitage, Benedict Cumberbatch, Lee Pace, Evangeline Lilly, Luke Evans, Cate Blanchett, Orlando Bloom, Manu Bennett
  • Gen: Aventura, Fantastic
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 144 minute

In urma cu un an de zile, Peter Jackson ne lasa sa veneram un dragon care isi anunta setea de distrugere printr-un monolog prevestitor de rau “I am Fire. I am death”. Reluand aventurile gnomilor insotiti de hobbitul Bilbo (Martin Freeman), gloata isi instaleaza tabara la Muntele Singuratic. Individualizarea personajelor principale nu mai este o alegere, ci o prioritate, iar catalogarea rolurilor in functie de importanta are intaietate. Sustinut de piese muzicale epice, dramatice si intense “The Battle of Five Armies” isi face propria identitate si nu zadarniceste finalul celei de-a doua trilogii, prequel pentru “The Lord of the Rings”.

Cinci ostiri. Cinci armate se infrunta intr-o batalie in care pierderile sunt de fiecare parte. Poate ca cel mai dezvoltat caracter ramane cel al lui Thorin (Richard Armitrage, mai indraznet si puternic), regele de drept al Erebor. Captiv intr-un loc care ii poate deveni mormant, Thorin isi uita promisiunle si devine greu de recunoscut. Interesanta abordarea de a-l capta in momentele de singuratate delirand, aproapte ca intr-un joc de manipulare. Dialogurile avute cu gnomii nu mai sunt rezervate si usurinta pentru a-si incalca promisiunile este acum un must.

Peter Jackson isi apara personajele. Pe cele vechi, pe cele noi. In varianta de fata Legolas pare mai devotat unei misiuni/dragostei decat luptei. Si la naiba, ce scena de lupta! Orlando Bloom sfideaza orice lege a fizicii cu personajul sau si confurntarea dintre Legolas si orcul Bolg este poate cea mai sfidatoare din serie. Tauriel intelege altfel sentimentele si nu se teme sa vorbeasca, iar Gandalf (McKellen, un venerabil domn doveditor de acte strasnice de interpretare) ramane stalpul de sustinere al povestii. Aici intervin insa si interpretarile lui Martin Freeman sau Cate Blanchett (nu mai primesc acelasi credit) care in continuare conving si isi dovedesc adecvarea. Se remarca insa cel mai mult, bine si incredibil Lee Pace si Luke Evans care isi face personajul un lider, un conducator care cauta pacea si intelegerea razboiului.

Cadrele de inceput cu dragonul care distruge totul in cale sunt coplesitoare. Un CGI care uneori pare improvizat nu devanseaza insa reusitele unor scene de nimicire de dimensiuni epice. Din nou calatoria este un motiv important in contextul productiei. Poate mai important decat era nevoie este Alfrid (Ryan Gage), promovat in mai multe cadre decat era nevoie. Kili (Aidan Turner, mai devotat), insa (preferatul meu), primeste propria poveste si fanii nu vor ezita sa reactioneze la idila dintre el si Thauriel sau duelul de dialog cu Thorin (“I will not hide while others fight our battles for us”)

Al treilea act din trilogia “The Hobbit” este mai indraznet (te obliga sa spui la revedere unor personaje), mai putin covarsitor cu peisajele, dar mai atent cu dezvoltarea si evolutia personajelor. Un final in bucla care uneste doua generatii- Bilbo si Frodo, un deznodamant care impune multumiri pentru reusitele unui pretentios ca Peter Jackson. Eu stiu sigur ca va urma un maraton la care adaug “An Unexpected Journey“, “The Desolation of Smaug” si seria “The Lord of the Rings”.

Vizionare galerie:

Vizionare trailer:

 

"One day I'll remember. Remember everything that happened: the good, the bad, those who survived... and those that did not.” Regizor: Peter Jackson Actori: Ian McKellen, Martin Freeman, Richard Armitage, Benedict Cumberbatch, Lee Pace, Evangeline Lilly, Luke Evans, Cate Blanchett, Orlando Bloom, Manu Bennett Gen: Aventura, Fantastic Premii: niciun premiu, nicio nominalizare Tara: SUA Durata: 144 minute In urma cu un an de zile, Peter Jackson ne lasa sa veneram un dragon care isi anunta setea de distrugere printr-un monolog prevestitor de rau "I am Fire. I am death". Reluand aventurile gnomilor insotiti de hobbitul Bilbo (Martin Freeman), gloata isi instaleaza tabara la Muntele Singuratic. Individualizarea personajelor principale nu mai este o alegere, ci o prioritate, iar catalogarea rolurilor in functie de importanta are intaietate. Sustinut de piese muzicale epice, dramatice si intense "The Battle of Five Armies" isi face propria identitate si nu zadarniceste finalul celei de-a doua trilogii, prequel pentru "The Lord of the Rings". Cinci ostiri. Cinci armate se infrunta intr-o batalie in care pierderile sunt de fiecare parte. Poate ca cel mai dezvoltat caracter ramane cel al lui Thorin (Richard Armitrage, mai indraznet si puternic), regele de drept al Erebor. Captiv intr-un loc care ii poate deveni mormant, Thorin isi uita promisiunle si devine greu de recunoscut. Interesanta abordarea de a-l capta in momentele de singuratate delirand, aproapte ca intr-un joc de manipulare. Dialogurile avute cu gnomii nu mai sunt rezervate si usurinta pentru a-si incalca promisiunile este acum un must. Peter Jackson isi apara personajele. Pe cele vechi, pe cele noi. In varianta de fata Legolas pare mai devotat unei misiuni/dragostei decat luptei. Si la naiba, ce scena de lupta! Orlando Bloom sfideaza orice lege a fizicii cu personajul sau si confurntarea dintre Legolas si orcul Bolg este poate cea mai sfidatoare din serie. Tauriel intelege altfel sentimentele si nu se teme sa vorbeasca, iar Gandalf (McKellen, un venerabil domn doveditor de acte strasnice de interpretare) ramane stalpul de sustinere al povestii. Aici intervin insa si interpretarile lui Martin Freeman sau Cate Blanchett (nu mai primesc acelasi credit) care in continuare conving si isi dovedesc adecvarea. Se remarca insa cel mai mult, bine si incredibil Lee Pace si Luke Evans care isi face personajul un lider, un conducator care cauta pacea si intelegerea razboiului. Cadrele de inceput cu dragonul care distruge totul in cale sunt coplesitoare. Un CGI care uneori pare improvizat nu devanseaza insa reusitele unor scene de nimicire de dimensiuni epice. Din nou calatoria este un motiv important in contextul productiei. Poate mai important decat era nevoie este Alfrid (Ryan Gage), promovat in mai multe cadre decat era nevoie. Kili (Aidan Turner, mai devotat), insa (preferatul meu), primeste propria poveste si fanii nu vor ezita sa reactioneze la idila dintre el si Thauriel sau duelul de dialog cu Thorin (“I will not hide while others fight our battles for us”) Al treilea act din trilogia "The Hobbit" este mai indraznet (te obliga sa spui la revedere unor personaje), mai putin covarsitor cu peisajele, dar mai atent cu dezvoltarea si evolutia personajelor. Un final in bucla care uneste doua…
nota - 95%

95%

Nota

Nota utilizatorilor: 0.33 ( 1 utilizatori)
95
Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Concurs

CineAmator pe Facebook

Primește articolele pe mail