CineAmator

“They say we die twice. Once when the breath leaves our body, and once when the last person we know says our name.”

• Regizor: Fisher Stevens
• Actori: Al Pacino, Alan Arkin, Christopher Walken, Julianna Margulies, Lucy Punch, Addison Timlin, Weronika Rosati, Katheryn Winnick
• Gen: Comedie, Crima
• Premii: niciun premiu, o nominalizare Globul de Aur
• Tara : SUA
• Durata: 95 minute

Al Pacino danseaza. Din nou. Este la fel de fermecator, desi de cand onora coregrafia din „Scent of a Woman” s-au scurs mai bine de doua decenii.”Stand up Guys” este filmul testament al sau in primul rand si mai apoi al altor doi maestri care defileaza cu un interes comun pentru a compune momente de nostalgie. Pentru noi si pentru ei. Pana si spusele lor din film tradeaza un inevitabil final, dar cand resemnarea lor este rostita zambind, stim ca mostenirea lor tocmai a devenit mai frumoasa. Schimbul de replici penru o moarte anuntata (cea mai buna parte, secventa confesionarului) aduce savoarea necesara unui film serios, dar nu pretentios.

O introducere directa in subiectul filmului pe fundalul caruia ruleaza o melodie din albumele Generatiei X. Nimic mai potrivit. Pana si masina este o vechitura prinsa in valtoarea anilor ’70. Personajul lui Al Pacino paraseste inchisoarea, simtind libertatea dupa, asa cum vom afla, o incarcerare de aproape trei decenii (aproape un Donnie Brasco pensionat). Doc (Christopher Walken) il asteapta la iesire si il conduce in umila sa locuinta, hotarat sa ii satisfaca cele mai mici pofte, insusi Val intuind ca i s-a pregatit ceva mai mult….

Cei doi mari actori sunt ca un rasfat. Modul in care comploteaza pentru a face din relatiile personajelor o colaborare batatorita de trecerea anilor si de un trecut tumultos impartit este grozav. Un trecut din care a fost parte si ravasitul Hirsch (Alan Arkin), un personaj mai putin complex, dar mai deschis la public. Despre fiecare ni se servesc doar detalii cu portia. Avem si cateva personaje feminine. Unele aparitii pasagere, altele mai mult conturate, dar fiecare o aparitie interesanta si atipica pe ecran. Departe de tipologiile de victime. Totusi, cea mai emotionanta scena este rezervata pentru final cand primim si o confesiune mai emotionanta.

Rememorarile unor tinereti apuse, facute de trio-ul reunit par a fi facute de niste batranei care refuza sa creada ca nu mai pot face lucrurile de care erau capabili candva. Reconstituirea unor evadari si nelegiuri sunt ca o provocare pentru ei insisi, condusi de o incapatanare absurda. M-as fi asteptat totusi ca pana la final sa se decida daca filmul este o povestire curajoasa despre crima sau o comedie nevinovata. Asta conduce inevitabil la neconcordante si nu stim unde sa situam filmul. Intre clasic si modern,  intre „Goodfellas” si veteranul „Going in Style„? Plus ca glumele cu aluzii sexuale nu au fost tocmai necesare.

Uitati-va la „Stand Up Guys”, dar nu de dragul vremurilor apuse. Faceti-o pentru trei mari actori care sunt ingredientele unui singur compus omogen. Mai apoi pentru ca pana acum nu s-a mai vazut o semi-parodie decenta a unor mafioti pensionati, care sa faca din ei tipi atat de agreabili.

Rating autor: nota 7.5

Vizionare trailer:

Multumiri gazdei Cinema City= Sun Plaza