Aventura, CineCronici, SF

[REVIEW] ‘Star Wars: The Force Awakens’ (2015)

star-wars-episode-vii-the-force-awakens-750077l-1600x1200-n-44941579“ –  There are stories about what happened.

–  It’s true. All of it. The Dark Side, the Jedi. They’re real. ”

  • Regizor: J.J. Abrams
  • Actori: Harrison Ford, Mark Hamill, Carrie Fisher, Adam Driver, Daisy Ridley, John Boyega, Oscar Isaac, Lupita Nyong’o, Andy Serkis, Domhnall Gleeson, Anthony Daniels, Peter Mayhew, Max von Sydow
  • Gen: Drama, SF, Aventuri
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la 16 dec)
  • Tara: SUA
  • Durata: 135 minute

In 1977 George Lucas dadea startul unui fenomen care avea sa cucereasca mase generoase de adepti, atunci si acum, generatii de fani care aveau sa recite replici sau sa rememoreze situatii care au avut inceputul „a long time ago in a galaxy far, far away”. Iar fenomenul s-a tradus prin episoadele 4, 5 si 6, urmate intre 1999 si 2005 de o trilogie care a servit (aproape) rusinos ca prequel-uri.

Cu J.J. Abrams responsabil de regie, cel care a preluat pe umeri sarcina de a se ocupa si de franciza „Star Trek” (I see what you did there, sir), „The Force Awakens” – al saptelea capitol al francizei „Razboiul Stelelor” – pare mai mult o resuscitare a primului volum, caruia ii ajusteaza/adapteaza personajele si momentele. Comparatia se face cu „A New Hope”, cel cu care are elemente in comun (vezi intriga, personajul feminin, zonele de lupta, conflictele).

La 30 de ani de la evenimentele din „Return of the Jedi”, Rezistenta continua sa tina piept Ordinului Intai si liderului – Kylo Ren. Un antagonist pe care il cunoastem vulnerabil, cu o ascensiune previzibila, dar deloc impunator asa cum o facea Anakin Skywalker aka Darth Vader. Dar ca sa il citez pe Han „i have a bad feeling about this” si cred ca o sa sperie in viitor. Printesa Leia este in continuare un conducator tacticos, ridicat la gradul de general, si se bizuie pe Poe Dameron (Oscar Isaac), cel mai bun pilot al galaxiei (surprinsa nu tocmai la scala asteptata). Insarcinat sa livreze un mesaj, acesta este capturat de Kylo si este fortat sa isi puna toata increderea in BB-8 (welcom, dear one).

Noile personaje sunt si nu sunt bine dezvoltate. Imi place foarte mult ce s-a facut cu Rey, personajul feminin construit in oglinda ca printesa Leia (nedreapta poate comparatia). Insa ii intelegi mai bine determinarea, mai ales cand o urmaresti de la inceputuri. Daisy Ridley, aflata la rolul de debut, face o treaba minutioasa si o ajuta postura, haina si mina fetei ca sa convinga. Totusi, este mai degraba un Luke Skywalker care isi cauta identitatea. Lasand-o sa viseze mereu la intoarcerea parintilor, seamana mai mult decat ar trebui cu cel care avea sa devina un Jedi, antrenat de un Yoda de care inca ne este dor.

Finn, atat de discutatul/ hulitul/ asteptatul personaj este o aparitie necesara. Nu importanta, dar necesara in poveste. Si domnul John Boyega, de la care astept sa castige o partitura mai complexa in universul filmelor, nu injoseste personajul. Protagonistul trece usor de la o atitudine egoista la una de sacrificiu.

La nivel de imagine, efectele vizuale sunt asa cum trebuie, mai ales urmarite pe un ecran IMAX. Clasicele calatorii cu viteza luminii nu lipsesc, iar grafica si tehnica sunt bifate cu excelent. Decorurile nu sunt cu nimic diferite de ce am vazut pana acum, tinutele si portul sunt similare cu ce stiam, iar revenirea pe marile ecrane a lui Harrison Ford si a lui Carrie Fisher este un tribut adus fanilor. Asta atunci cand nu sunt folositi pentru a lega actiunile de aici cu ce vom vedea in continuarea din 2017.

La soundtrack se face uz de vechea tema muzicala (yeey), iar inovatiile de aici sunt greu sesizabile. Avem in pachet si umor, umor de care pana acum am fost privati in celelalte parti, dar care nu strica deloc produsul.

In ceea ce priveste infruntarile, care au ca miza mai multe sisteme solare, bataliile spatiale sunt din belsug. Insa mai multe sunt cele cand se folosesc fightere (o sa revedem si o nava simbol). Dar de departe, cele mai cool sunt infruntarile cu sabii. Iar apogeul este atins desigur, spre final. O sa vedeti la ce ma refer. Pentru ca Forta.

Familiar, omagial si precaut. Cu multa euforie in spate, filmul face conexiuni surprinzatoare intre trecut si prezent. Este productia pe care fanii o vor, asa cum o vor, indiferent ca ne place sau nu hype-ul cu care vine la pachet. Si asta fara sa se neglijeze implicatiile politice ale razboiului (mesajul propagandist catre Stormtroopers).

„Star Wars: The Force Awakens” nu discrediteaza mostenirea cinematografica semnata de Lucas. Insa nici nu vine la pachet cu un ambalaj nou, ci doar il face mai atragator. Ceea ce nu este gresit deloc. Mitologia pe care pluseaza, cu promisiunea unor continuari cu mize dramatice, este acum mai dinamica si seteaza tonul pentru ce va urma. Daca pana acum aveam mereu un deznodamant clar, de data asta suntem santajati cu o scena emotionanta – poate unul dintre cele mai puternice finaluri.

Si nu o sa va spun ce s-a intamplat cu Luke. Tot ce trebuie si aveti nevoie sa stiti este in film. Nu cred ca mai este nevoie sa spun ca merita sa il vedeti.

Filmul intra in cinematografe din 18 decembrie si este distribuit de CineForum.

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.