CineAmator

„We boarded the Avalon with the destination a hundred and twenty years hibernation means you wake up in a new century, on a new planet, but a year ago everything changed.”

• Regizor: Morten Tyldum
• Actori: Jennifer Lawrence, Chris Pratt, Michael Sheen, Andy Garcia, Laurence Fishburne
• Gen: SF, Romantic
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 116  minute

„Passengers” este unul dintre cele mai asteptate filme ale finalului de an, mai ales cand se tine cont de faptul ca prea putine filme din genul sau, SF, au fost lansate cat sa lase ecouri. Filmul porneste inca de la inceput cu un avantaj si aici ma refer la distributia care aduce impreuna doua nume cu importanta si cu priza la public, atat Jennifer Lawrence cat si Chris Pratt avand aparitii majore in productii de succes de box-office. Regizat de un norvegianul Morten Tyldum specializat pe drame/thrillere,  („Headhunters”, „The Imitation Game”) „Passengers” iti lasa de multe ori impresia ca povestea suferit multiple modificari pe parcurs si spre final ai si confimarea ca inca nu ai vazut totul, multe scene fiind cazute la montajul final, cel mai probabil. Cel putin asa aleg sa explic aparitia lui Andy Garcia de cateva secunde, promovat si in trailere – macar nu se divulga prea mult in spoturi si raman inca unele curiozitati faine de descoperit.

Dupa un scenariu semnat de Jon Spaihts, unul care a stat multi ani de zile in asteptare pe masa producatorilor de la Hollymood, SF-ul te castiga mai ales prin povestea de dragoste care sprijina si intregul film – mai putin prin elementele specifice genului SF, asa cum te-ai astepta. Spaiths nu este strain de sci-fi-uri, acesta punandu-si semnatura si pe povestile din „The Darkest Hour”, subapreciatul „Prometheus” si recentul „Doctor Strange”, insa aici pare ca a avut mai multa libertate mai ales in schitarea unor gadgeturi si decoruri futuriste, dar mai ales in imaginarea unor scene coplesitoare de exterior, unde audienta remarca o intindere de spatiu cosmic foarte misto.

Nava spatiala Avalon transporta 5000 de oameni spre o planeta de colonizare, Homestead II, o destinatie care promite un nou inceput. Distanta ar trebui sa fie parcursa in 120 de ani, motiv pentru care pasagerii stau in hibernare. Insa o defectiune la una dintre capsule trezeste un calator cu 90 de ani mai devreme. In imposibilitatea de a lua legatura cu Pamantul, lipsit de varianta de a-si repara capsula si singur pe o statie nepopupalat. Risca sa moara mai devreme decat ar presupune pentru ca isi pierde mintile si speranta. Inainte de a face un gest extrem ceva se intampla si alege sa interpreteze asta ca un semnal, insa duce o lupta incredibila cu el insusi.

In alte roluri episodice apar Laurence Fishburne si Michael Sheen, cel din urma avand rolul unui android barman, motiv pentru a se strecura si putin umor in naratiunea a doi straini care invata sa se cunoasaca. Este o chimie extraordinara intre Pratt si Lawrence, care desi nu dau ce pot mai mult si mai bun, sunt ai naibii de placut de privit.

„Passengers” este senzational ca imagine si efecte vizuale atunci cand se proiecteaza si scene de exterior. Sunt cateva momente cand se face abuz de locatia evenimentelor, lucru care multumeste. Insa asta nu sterge senzatia ca s-au facut in pripa unele actiuni si ca tot elementul de thriller este neglijat, previzibilitatea fiind puternic simtita. Cu toatea astea, frumusetea unor scene nu este inlaturata – mai ales cand Aurora este prinsa in niste bule de apa cand gravitatia nu mai este sustinuta sau cand cei doi protagonisti ies la o plimbare in neant (la propriu). Cu toate ca explicatia din final nu va multumi, „Passengers” /”Pasagerii” nu este o dezamagire (totala) si este perfect de urmarit, mai ales pentru cei cu slabiciune pentru idilele imposibile, intalnite prin filme.

Filmul intra in cinematografe din 23 decembrie si este distribuit de InterCom.

Vizionare trailer: