Aventura, CineCronici

[REVIEW] Legend of Tarzan (2016)

legend of tarzan poster„He is no normal man. He was thought to be an evil spirit, a ghost in the trees. They speak of his power over the animals in the jungle. Because his spirit came from them he understood them and learned to conquer them.

  • Regizor: David Yates
  • Actori: Alexander SkarsgårdMargot Robbie, Samuel L. Jackson, Christoph Waltz, Rory J. Saper, Christian Stevens
  • Gen: Romantic, Aventuri
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
  • Tara: SUA
  • Durata: 110 minute

Tratat sau interpretat ca un legacyquel, Legend of Tarzan il dezbraca pe Alexander Skarsgård (postura perfecta) de mantia villain-ului si il pune in postura de erou. Insa unul care si-a lasat in urma trecutul salbatic pentru a proba tinuta de aristocrat rafinat, alaturi de Jane (superba Margot Robbie). Previzibil si simplu uneori, dar plin de aventuri, motivatii romantice si sensibil in rest, intr-o colaborare de elemente ce rescriu modern o legenda. S-a ajuns pana la includerea in poveste a unui detaliu care mai inchide protestele despre afisarea seminud a personajului principal, aproape ca o explicatie – modificarea structurii osoase si musculare a protagonistului, adaptata la mediul de dezvoltare, inca din copilarie.

Regizorul Yates ne-a obisnuit in cele patru filme Harry Potter pentru care si-a imprumutat dibacia regizorala, cu un ton sumbru, intunecat, gritty. Desigur, cu diverse valente  (Half-Blood Prince – influente noir, Deathly Hallows 2 – blockbuster). De fiercare data insa, regizorul s-a concentrat asupra personajelor si a oferit greutate in creionarea lor, desi mai putin in comparatie cu productiile politice de televiziune (State of Play, Sex Traffic). Pentru ‘Legend of Tarzan’ gaseste un echilibru de lucru, cu toate ca isi vinde slabiciunea pentru inedit stereotipurilor.

Ni se livreaza momente de flashback, astfel ca nu suntem privati de evenimentele din anii petrecuti de Tarzan in jungla africana, inainte de a deveni John Clayton al III lea. Se aleg (doar) momentele importante, care devin o sursa buna pentru a-l intelege si cunoaste pe copilul crescut in pustiu si singuratate. Ii cunoastem parinti, vedem cum ajunge in grija gorilelor si ce a insemnat asta pentru el, cum s-a adaptat vietii de acolo, dar mai ales cum a cunoscut-o pe Jane. Este important acest aspect pentru ca ne dam seama altfel de legatura puternica dintre ei, dar si despre personalitatea ei.

Iar asta mi-a placut teribil de mult. Asadar, in prezent, intalnim un barbat impunator, mostenitorul unui nume si al unui trecut – cunoscut ca lord Greystoke. In cadrul unei intruniri din Londra, John este invitat de regele Leopold al Belgiei sa viziteze Boma. Desi nu se lasa convins, devine curios cand un emisar american ii spune suspiciunile sale despre exploatarea zonei din care John provine si unde a crescut ca Tarzan. Insotit de Jane, acum sotita sa, la opt ani de la prima intalnire, cei doi nimeresc in mijlocul unui complot.

Reprezentatiile facute de animalele CGI sunt coplesitoare, cand se impun ca aparitii mai emotionante decat multe dintre alte personajele umane. Nu sunt cele mai reusite schitari si uneori dau impresia de artificial. In schimb, decorurile amazoniene sunt fantastic facute, astfel ca vegetatia, atmosfera umeda, peisajele intunecoase si zonele salbatice au fost surprinse asa cum ar trebui. Plus ca, rolul lui Skarsgård, acum domesticit, nu si-a uitat radacinile si ne plimba printre fauna si flora intinderii – uimitoare orchestrarea de cascadorii printre liane. Avem parte si de cateva scene de actiune fantastice – o lupta in tren, urmariri prin jungla, infruntari in apa. Chiar faine.

Christopher Lambert, Johnny Weissmuller, Elmo Lincoln sunt in umila mea parere cele mai impunatoare figuri ale eroului imaginat de Edgar Rice Burroughs. Si cu totii au fost male-stripper type. Asadar, nu ma surprinde ca Alexander Skarsgård are in plus ‘nerusinarea’ de a afisa un corp lucrat si o determinare mai tenace de a se impune. Foarte placut pe rol. Ajung si la Margot Robbie, care traseaza o filmografie variata. Desi ai crede ca aici pozeaza in domnita la ananghie este destul de versatila pentru a te convinge de independenta ei. Dintre aparitiile secundare mi-a placut Samuel L. Jackson, proportional cu cat mi-a displacut Waltz, pus parca in postura de a repeta ultimele afisari din peliculele recente.

‘Legend of Tarzan’ place pentru aventurile prezentate, pentru poveste, pentru protagonisti. Te incanta cu siguranta si detaliile de care s-au tinut (me Tarzan, you Jane) sau cand auzi ragetul Regelui junglei. Dar si varietatea de subiecte abordate: iertare, libertate, loialitate, onoare. Toate amestecate cu un umor moderat fix cat trebuie. Yates sterge praful de pe scenariile mai vechi dedicate lui Tarzan si ofera un erou mai modern, dar cu aceeasi sensibilitate, pus in fata mai multor pericole.

Filmul este spectaculos ca imagine, cu efecte speciale bune si o coloana sonora de cautat si ascultat dupa. Mai autentic in scenografie si mai putin credibil in prezentarea animalelor (oricum te castiga cand colaboreaza cu Tarzan pentru a-l ajuta in misiunea sa).

L-as revedea, desi nu este lipsit de cusur. Nici nu ar avea cum – este conventional si asumat, dar chessy fara sa e transforme in epopee romantica si cu actiune fara sa devina haotic. Dimpotriva. Placut pana la final.

Filmul intra in cinematografe din 8 iulie si este distribuit de Freeman Entertainment.

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.