CineCronici, Comedie

[REVIEW] Fifty Shades of Black (2016)

thumbsI have a natural instinct for what makes a person tick.

  • Regizor: Michael Tiddes
  • Actori: Kali Hawk, Marlon Wayans, Jane Seymour, Tina Grimm, Mike Epps, 
  • Gen: Comedie
  • Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
  • Tara: SUA
  • Durata: 93 minute

Marlon Wayans are cateva antecedente in productia unor parodii si comedii (White Chicks, Scary Movie, Scary Movie 2, A Haunted House, Dance Flick), insa nu toate au fost primite cu entuziasm de critica. Cert este ca filmele in care domnul evolueaza si in care se implica au succes la casa si ca audienta se inghesuie sa vada pana unde se ajunge cu ironizarea si bascalia pentru unele productii. De data asta, in atentia lui Wayans intra drama erotica „50 Shades of Grey„, acesta folosindu-se de orice sceneta mai nefericita pentru a ridiculiza personajele si situatiile, acum afisate mai penibil decat s-a intentionat initial.

Nu raman in umbra nici „Whiplash” sau „Magic Mike„, folosindu-se reteta binecunoscuta de a se face un amestec de titluri incluse intr-un scenariu haotic, fara nicio intentie sa placa mai mult decat sa amuze. Daca nu sunteti curiosi de cele doua, poate ca aparitia lui Jane Seymour, intr-un rol (aproape) cameo cu care pare ca s-a distrat (something like „Austenland”) va trezeste interesul. Intr-un talmes balmes de personaje si situatii, uneori pare ca filmul se incapataneaza sa tina un fir narativ cursiv, insistand pe scenele cheie din productia originala.

Cred ca este important sa vezi originalul devenit sursa de batjocura, inainte de a vedea versiunea Black. Altfel, am senzatia ca se pierde mult din ridicolul unor replici si situatii care altfel par fara sens. Sumar, plotul este chiar banal. Fata saraca si naiva cunoaste un barbat bogat si inteligent. Doar ca barbatul era posedat de niste fetisuri cel putin ciudate tip BDSM si se dovedeste a fi un dominator care face din ea un obiect sexual. Incurca nehotararea virginei -cand prea docila, cand pare a sti mai multe despre subiectele tabu ocolite. Aici intervin alte situatii, dar in principiu ramane acelasi subiect. Se schimba unele momenten, dar contextul ramane acelasi si se permit exagerari vulgare. Poate prea grosolane uneori.

Un lucru este cert. Se rade mult. In pofida unei aglomerari de gaguri dintre cele mai neinspirate, dar care sunt teribil de nostime in contrast cu filmul sursa, „50 Shades of Black” nu se chinuie sa placa si aluneca usor spre o catastrofa. Nu poti sa ii atribui calitati pe care nu le are, cand interpretarea pare mai degraba o repetitie, cand scenariul este subtire si cand sexualitatea nu mai are nimic senzual. Ii poti aprecia cel mult indrazneala si interesul de a distra. Macar atat. Si nu sunt ipocrita sa nu recunosc ca am ras in hohote si ca nu regret vizionarea. Pentru ca m-am dus cu mintea deschisa, la fel cum am facut si cand am vazut intalnirea dintre Grey si Anna, fara sa neg printr-un boicot idila dintre Hanna si Black.

FIlmul intra in cinematografe din 28 ianuarie si este distribuit de RoImage.

Vizionare trailer:

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *