CineAmator

” A house as old as this one becomes in time a living thing. It starts holding on to things. Some of them good. Some are bad. Some, should never be spoken about again..”

• Regizor: Guillermo del Toro
• Actori: Mia Wasikowska, Jessica Chastain, Tom Hiddleston, Charlie Hunnam, Jim Beaver, Burn Gorman, Leslie Hope, Doug Jones, Jonathan Hyde, Emily Coutts
• Gen: Thriller, Horror, Fantastic
• Premii: nicun premiu, doua nominalizari
• Tara: SUA
• Durata: 119 minute

Un ‘Jane Eyre’ cu malformatii, care se foloseste si de viziunea din ‘Wuthering Heights’ (si atmosfera exploatata perfect) unde fantasmele judecau, „Crimson Peak” imprumuta si figura de calau a Mrs. Danvers („Rebecca”) ce vine la pachet cu un conac adapostatit in pustiu, locuit de fantome uitate. Influentele ajung pana la adaptarea lui Scorsese care facea in 1993 cu „The Age of Innocence” un tablou somptuos si glacial al societatii victoriene, ispita si cuceririle luand forme cand vinovate, cand imorale, cand nedrepte. Dark, moody, obscur, „Crimson Peak” este ca un vals (frumoasa antiteza dintre calmul de acolo si nebunia de dupa) care isi frange tonurile firave pentru a se transforma intr-un veritabil thriller de epoca sinistru. Asta fara sa uit de paranoia din „The Woman in Black”, o angoasa care se transforma treptat intr-un plan de razbunare.

Rezulta un complot elegant intre scrierile lui Charlotte Bronte si ale lui Daphne du Maurier, decorurile gotice si atmosfera criptica guvernand fiecare scena. Costumele vintage colorate, vaporoase de cele mai multe ori, contrasteaza cu intunericul si rosul din casa si din imprejurimi.

Guilemro del Toro jongleaza inteligent cu misterul a carui dezvaluire este amanata pana spre final, cand concluzia este facuta elegant si cu stil. Cu o poveste romantica (o reinterpretare a masochismului) prinsa intre comploturi, filmul dispune de note mistice, ce par ritualice, dar care pana spre final sunt mai simple decat au parut initial si toate avertizarile profetice sunt valabile intr-un film in care fantomele chiar sunt personaje, nu doar aparitii fugare.

Inainte de a speria, lucru care se intampla rar, „Crimson Peak” se foloseste de maiestria pe care Guilermo o poseda, iar jocul de umbre si scenografia (casa construita special pentru film), obliga parca audienta sa locuiasca din nou in castelul de pe deal din „Edward Scissorhands” sau in lacasul unde Dracula lui Bram Stoker isi ducea veacul. Sau veacurile. Cert este ca realizarea se dovedesta a fi una veritabila, printre cele mai bune pentru devotamentul aratat genului horror fantastic si romantic gotic din istoria recenta.

Edith (Mia Wasikowska) scrie asa cum o facea Jane Austen, autoare despre care si protagonistii amintesc. La fel ca scrierile lui Edith, filmul nu este „a ghost story, but ‘a story with a ghost in it”. Ni se precizeaza in mai multe ocazii ca fantasmele sunt doar un pretext pentru a in(dez)gropa trecutul. Edith nu este atrasa de doctorul comunitatii, Alan McMichael (Charlie Hunnam), cel care o si curteaza galant. Sir Thomas Sharpe (Tom Hiddleston) ajunge in oras cu sora sa, intr-o incercare disperata de a obtine credit pentru finantarea unei masinarii care l-ar ajuta cu extractii pentru argila pe care este construit conacul de acasa. Acesta o cucereste pe Edith care ii accepta cererea in casatorie, ambii retragandu-se in casa unde Thomas a copilarit, loc in care secretele ameninta.

Wasikowska portretizeaza o eroina suferinda, vulnerabila, ajutata de chipul palid de portelan si aminteste de fuga pe care o facea prin culoarele de la Thornfield. Insa filmul apartine lui Hiddleston si Jesssicai, ce par mai degraba figuri malefice mascate, rapite din imaginatia lui Edgar Allan Poe. Charlie Hunnman nu impresioneaza, nici nu are cum, dar dovedeste integritatea personajului castigat.

Micile imperfectiuni din scenariul filmului sunt prea mici sa le observi. Produsul „Crimson Peak” este cum se poate mai retro si imbibat de muzica ce pare o combinatie intre funebru si conventional.

Cu un design spectaculos, mucegait, impaienjenit si elegant, care se bazeaza pe ambianta, rezulta un film de epoca vibrant ce pare un omagiu adus productiilor de moda veche cu case bantuite, impodobite cu o estetica generoasa, clasica. O reusita tehnica minunata, la granita dintre spectaculos si infricosator.

Un film impodobit cu multe iluzii, ca o reprezentatie de freak show, dar in care totul este cat se poate de normal, indiferent de cat de macabru isi asuma asta. Poate fi si o privire potenta aruncata asupra fricii si a unei incercari de a-ti spala pacatele, cand regretele vin prea tarziu.

Filmul intra din 16 octombrie in cinematografe si este distribuit de RoImage.

Vizionare trailer: