„-You don’t love me. I’m just something you’ve caught! You think I’m some sort of animal you’ve trapped!
– That’s right – you are. And I’ve caught something really wild this time, haven’t I? I’ve tracked you and caught you and by God I’m going to keep you.”
- Regizor: Alfred Hitchcock
- Actori: Tippi Hedren, Sean Connery,Diane Baker, Martin Gabel, Mariette Hartley
- Gen: Mister, Romantic, Thriller
- Premii: 1 nominalizare
- Tara: SUA
- Durata: 130 minute
In primul rand, permiteti-mi sa va urez o saptamana fericita alaturi de Alfred Hitchcok! Am marturisit mai multor persoane, cuprinsa de frenezie, ca nu ma gandeam sa iau parte la o actiune cinefila de calibrul asta. M-a incantat nespus invitatia pe care Marian Iuga (FilmSinopsis) mi-a inaintat-o si incerc sa o onorez cat pot mai bine, insa nu atat de prompt pe cat mi-as fi dorit. Colectia deloc de neglijat lasata mostenire de Sir Alfred Hitchcock se distinge printr-o filmografie revolutionara, astfel ca mi-a fost destul de greu sa ma decid la care dintre cele peste cincizeci de filme sa revin pentru a-mi reimprospata simtamintele paranoice. Desi preferatul meu ramane „Rear Window”, am consimtit ca popasul sa fie facut la una dintre cele mai poetice creatii din colectie, „Marnie”.
In 1964, Alfred Hitchcock era deja inaltat pe un piedestal castigat in definitv, pe baza vizunii sale ce a dat un impuls neasteptat cinematografiei cu ecouri partase la productiile contemporane. Imediat dupa izbavirea onorifica cu doua clasice, “Birds” si “Psycho”, lucrurile au luat alta turnura. Odata cu lansarea liricului “Marnie”, considerat o dezamagire neasteptata si primita cu dezgust de critica, filmele sale nu au mai fost niciodata la fel. Ii asimilez defectele si prefer sa-l primesc ca o dezvelire a sensibilului ce s-a ascuns in omul din spatele numelui. Este nedrept sa vorbesti despre regizor la trecut, asa cum nu este de cuviinta sa spui ca l-ai cunoscut doar daca ai vazut un singur film semnat de el, asa ca celor ce inca nu au facut cunostinta cu dumnealui, le incuviintez o sarcina placuta: cautati-l si multumiti-i.
O piesa uitata inainte de a-si fi impus rangul de clasic si hulita nedrept, “Marnie” se pozitioneaza alaturi de confuzul “Vertigo”ca una dintre cele mai misterioase compozitii. Un thriller psihologic inspirat pe romanul scris de autorul englez Winston Graham, filmul ar putea parea banal in prezent, dar promit sa se impuna increzator marturia ca la vremea respectiva, publicul nu era obisnuit sa descoase toate itele unui film. Subiectul o pune in centru pe Marnie (Tippi Hedren) o tanara glaciala si frigida ce incearca sa-si vindece traumele nestiute, prin furturi. De fiecare data isi creeaza noi identitati pentru a pleca in cautarea altei victime. O cleptomana in suferinta, crede ca poate cumpara dragostea mamei sale prin cadouri scumpe. Atunci cand se angajeaza la Rutland’s, aceasta capteaza interesul patronului, Mark (Sean Connery). Suspicios, acesta ii cerceteaza trecutul si afla lucruri care ii confirma banuielile. Odata deslusit planul, Mark o santajeaza sa se casatoreasca cu el, pentru a nu ajunge la inchisoare, convins ca o poate ajuta sa-si infranga demonii. Din nou, teama lui Hitchcok pentru inchisoare este zamislita in alegerea protagonistei ce prefera casatoria incarcerarii. Marnie pare a fi mai degraba o inlesnire freudiana decat un personaj real, daramat de obsesii si fobii asociate cu acte de violenta.
Folosirea flash-urilor ‘red outs’ pentru a indica psihozele lui Marnie este o tehnica inteligenta si expresionista, un indiciu major al atentiei regizorului la detalii. Dupa un intreg scandal generat de optiunea lui Hitchcok de a o distribui in film pe Grace Kelly, acesta apeleaza la Tippi Hedren, o alegere care s-a dovedit a fi fost una fericita, actrita fiind ezitanta doar in unele ipostaze. Reuseste sa constuiasca un personaj bantuit, care prefera sa-si stinga drama prin rutina si prin refularea afectivitatii. Replicile o pozitioneaza la prototipul personjelor constiente de existenta unor probleme pe care le renega. Rolul lui Mark Rutland solicita carisma si eleganta, Sean Connery oferindu-le mandru pe ecran, fara stangacii. Ceea ce face din „Marnie” un film minunat este contrastul dintre transparenta lui Marnie si opacitatea dispretuitoare a lui Mark.
Cadre interesante si complicate, o tentativa de suicid, o confruntare si o rememorare finala, sunt elemente care diferentiaza banalul de complex. Toate astea, alaturi de meticulozitatea dirijorului care nu se sfieste sa se infatiseze pe ecran, bucura audienta sedusa. Acesta este un film care beneficiaza de o interpretare satisfacatoare, dar care isi primeste injuriile in baza unui scenariu ce schiopateaza. Poate doar reusita de a introduce o drama sexuala cu mister artizanal ar putea sa mai macine din deprecieri. Inaintea unei scene de viol indelung disputata cu dilme “a fost sau n-a fost”, jumatate din chipurile actorilor sunt complet luminate, iar cealalta parte aruncata in intuneric partial, jocul de umbre sugerand dualitatea protagonistilor care-si schimba/ ascund adevaratul chip. Cea mai frumoasa scena ramane pentru mine, colapsul protagonistei din final, revelatia pacatului si asumarea vinei anonime pana atunci. Inocenta puerila este inca de la inceput izbita in fata spectatorului, fara a fi luata in seama prin joaca unor copii. Tot ei inchid un ciclu monstrous care consuma personajul si primesc un zambet care cu recunostinta insufleteste un alt inceput.
Tema filmului, in pofida avalansei potrivnice, fuzioneaza cu psihoze datatoare de suspans si neliniste, pentru a oferi o scena de vanatoare ce poate egala la montaj cu scena de la dus din intensul “Psycho”( imi asum exagerarea). Ipostaza lui Marnie cand se trezeste din cosmar si da replica „I’m a cheat, a liar, and a thief…but I’m decent”, luptandu-se inca cu definirea moralitatii sale este extraordinara.”Marnie” pozeaza in titulatura de cel mai nemultumitor film in raport cu triumfarile precedente (vezi ” Rope„, „Dial M for Murder„, „The Lady Vanishes„, „Notorious„). „Marnie” poate fi iubit, poate fi urat, dar nu trebuie sa fie uitat. Este adevarat ca vechimea filmului nu ispiteste multi admiratori, dar inceputurile sunt intotdeauna cela mai frumoase.
Rating autor: nota 9
Vizionare trailer:
http://youtu.be/_iDsfL7TwSI
1964 Alfred Hitchcock Bazat pe roman Diane Baker film clasic film thriller Mariette Hartley Martin Gabel Sean Connery Tippi Hedren
Vezi si...
Leave a reply
29 Comments
Un articol superb. Felicitari! :*
Multumesc !!! Ma bucur ca ti-a placut, chiar daca am scris prea mult 😛
Eu nu-s fana Marnie. Mi se pare unul dintre filmele lui impiedicate 🙂 I-am facut si eu o cronica pe blog acum vreo doua luni. Nu ma potimpaca cu fantasmogoriile psihanalitice pe care le pune in practica aici Hitchcock. Mi-a facut placere sa-ti citesc parerea oricum 🙂
Marnie nu are multi fani si cei putini care l-au placut, nu gasesc multe punte favorabile. Am citit si cronica ta cand mi-ai lasat cometariul. Multumesc, ma bucur ca nu am dezamagit la cronica. Hithccock ramane un revolutionar cu ideile sale.
Incredibil, o recenzie mai buna decat filmul :)))))Ei, glumesc. Recenzia e f buna, dar nu m-am omorat dupa Marnie, de ce sa te mint..
Multumesc Laura :). Iti respect opinia. Deja iti cunosc slabicunea hitchcockiana:P
Super recenzie! A meritat asteptarea… 😀
Vai, ce ma bucur ca ti-a placut Adriana. Mi-era teama sa nu dezamagesc, dar uite ca vin aprecierile. Multumesc pentru cele doua cronici minunate oferite 🙂
Si preferatul meu este Read Window, dar un foarte apropiat loc 2 este Vertigo 🙂
Rear Window are multi simpatizanti. Este de inteles de ce. Nu ma dau in vant dupa Vertigo, dar intra in top 10 🙂
foarte frumos scris, si mie mi se pare cel mai liric film al regiorului.
app. rear window este si preferatul meu 🙂
multumesc !!!! ma bucur ca esti de acord cu mine si ca am mai intalnit o persoana pentru care Marnie nu este tocmai indiferent. Rear Window bifeaza inca un iubitor 🙂 O sa incerc o cronica si pentru el, indiferent ca saptamana se incheie
Cat m-am tot plimbat prin bloguri, dupa ‘saptamana Hitchcock’, deja filmele se cam repetau. Marnie n-am mai vazut recenzat prin alta parte. Filmul merita, merci!
Multumesc si eu. Am vrut initial sa scriu despre Rear Windoe, dar dupa am zis sa dau o sansa unui film care de altfel nu a fost observat si tinut minte. Ma bucur ca si tie iti place.
Excelent articol. Chiar eram curios ce film o sa propui. Marturisesc ca nu l-am vazut, tocmai pentru ca citisem niste cronici negative. Vad ca tie ti-a placut si asta conteaza. Trebuie sa ne sustinem placerile chiar daca unii vad doar defectele.
Multumesc ca te-ai alaturat evenimentului.
Marian, in primul rand iti multumesc pentru invitatie si ca m-ai luat in considerare sa iau parte la acest eveniment. Nu pot sa te indemn sa=l urmaresti pentru ca nu il vei reintalni pe acel Hitchcock al suspansului de care tie iti e tare drag. Sper ca am sustinut suficient filmul, cat sa conving o persoana si sa revina cu o confirmare. Mai asteptam si alte evenimente! Felicitari pentru initiativa!
Brafo! Foarte bine scris! Parca scrii din ce in ce mai bine, cu fiecare nou articol! 🙂
Am vazut MArnie demult, tare demult, dar tin minte ca m-a marcat. De fapt nu exista film de-al lui Hitchcock care sa nu isi puna amprenta definitiv asupra memoriei mele afective. 🙂
wow, multumesc Teo. nu ma asteptam la comentariul asta! iti multumesc foarte mult. nu stiu daca scriu mai bine, dar imi place sa cred ca m-am modelat mai bine, de la prima cronica :). Si tu, iubitorule de Hitchcock, puteai sa ratezi Marnie?:P Ma bucur ca si tie ti-a placut. Sunt alti cativa care confirma meritele filmului. Multumim si noi pentru cronica ta 🙂
God Bless America « Silence's Blog
Excelent articol, minunat scris. Cât despre film, cu toate că este de o altă factură decât ceea ce ne-a obişnuit Hitchcock mie mi s-a părut bun şi atunci când l-am văzut m-a impresionat profund. E adevărat că l-am văzut acum mulţi ani, dar dacă îl ţin minte înseamnă că a fost cumva deosebit. Nu ştiu cum aş judeca, cu ochii de acum, dar cred că nu-i nevoie de o analiză profund critică, pentru că în definitiv un film este ceva ce-ţi place ori nu-ţi place, ceva ce îţi spune ceva sau pur şi simplu te lasă indiferent la finalul celor aprox. două ore. Eu zic că este o incercare şi că teroarea adevărată stă în noi, în felul nostru de a nu fii ca ceilalţi, de a nu putea relaţiona. Aşa că din acest punct de vedere filmul este la fel de înspăimântător la nivelul persoanei ca şi Păsările – atât că atacul păsărilor, fiind venit din afară, deşi te terorizează poţi scăpa. Un articol excelent, de altfel cum m-am obişnuit din partea ta 🙂
Multumita Laurei te-am castigat ca cititor fidel. Ma bucur ca nu te dezamagesc si ca iti mentin treaz interesul, atat cat pot. Ma bucura fiecare cuvant frumos la adresa articolelor mele. Si eu il vazusem cu foarte mult timp in urma, dar a trebuit sa-l revad pentru a fi totul proaspat in capsorul meu. nu prea il intelesem eu la prima vizionare, dar acum, mai matura fiind l=am perceput diferit. Mie mi se intampla sa tin minte si filmele banale, poate doar pentru ca-mi place o anumita secventa, dar la cele cu adevarat frumoase retin si replici :). E un pic mai romantic, dar tot la fel de tensionant pe alocuri. Este adevarat la unele cadre par lipsite de esenta, relatand la prezentul filmelor, dar pentru vremea respectiva a fost un salt urias.
Mulţumită Laurei şi talentului tău de a scrie m-ai câştigat de cititor, oricum am văzut că ne-am câştigat recriproc 🙂 Este adevărat că până la o anumită vârstă îmi aminteam şi filmele mai banale, acum însă trebuie să fie ceva interesant ca să reţin, vârsta, mă-nţelegi 🙂
din nou, iti multumesc:) nu stiu cum te-as fi putut gasi altfel. articolele tale sunt nemaipomenite, facute cu mult sarg si implicare, lucru care face totul usor de citi. ei, nici chiar asa… depinde cu ce iti incarci memoria. momentan eu mi-o ocup cu lucruri inutile si nu fac inca o selectie necesara
Jules Verne câteva titluri, câteva sugestii de lectură şi filme de văzut pentru vacanţă (2) « bibliodevafiliala3
O să ai timp şi pentru asta – pentru citit. Principalul e să vrei – următorul pas să ai mereu o carte sau două pe noptieră sau pe birou – unde citeşti de obicei. Eu aşa fac şi atunci, fiind la îndemână, chiar dacă citesc 3-4 pagini când am puţin timp – în timp scurt nici nu ştii cum se termină o carte. Eu am mereu mai multe începute şi citesc în funcţie de starea de moment. Totdeauna este şi una foarte uşoară – pentru zilele când sunt foarte obosită. Mulţumesc mult pentru complimente şi apreciere. Mă bucur şi eu că te-am găsit, aşa că – să ne citim sănătoase 🙂
timp exista, dorinta la fel si bifez si al treilea pas. am o carte permanent in geanta, pentru drumurile lungi sau pentru rarele momente cand la munca nu prea am activitate si inca una acasa, o carticica ce ma asteapta acasa, inainte de somn, imi propun 50 de pagini mereu acasa, dar de multe ori depasesc portia pentru ca vreau sa vad si mai mult, si mai mult si sa nu ma trezesc maine penntru a continua 🙂 sa avem spor si inspiratie la scrie, pentru ca este evident ca ne vom citi intotdeauna 🙂
Astăzi cu inspiraţia stau mai prost… 🙂 In rest ai perfectă dreptate.
si eu am zile cand am idei, dar nu le pot asterne… desi am dispozitia necesara sa scriu, ma pierd si mai bine renunt. cu zilele astea calduroase, e greu sa ma acomodez si sa gasesc si inspiratia sa termin articolele
Citindu-i pe alţii – recomandări ale unor bloguri cinefile « bibliodevafiliala3