Life (2017) sau Viata – primele semne intra in cinematografe din 24 martie. Un SF thriller cu cateva momente de groaza, dar nu mai infricosatoare decat ce vedeam in Allien, cu care are in comun mai mult decat si-ar dori. Fara sa aiba o identitate proprie, pelicula reuseste ca pana la final sa gaseasca un echilibru intre genuri si sa surprinda cu un final destul de interesant.
„This creatures wiped out Mars million of years ago. If we let it go to Earth we risk all human life.”
- Regizor: Daniel Espinosa
- Actori: Jake Gyllenhaal, Rebecca Ferguson, Ryan Reynolds, Hiroyuki Sanada, Olga Dihovichnaya, Ariyon Bakare
- Gen: SF, Thriller
- Premii: niciun premiu, nicio nominalizare (la data publicarii)
- Tara: SUA
- Durata: 103 minute
Filmul Life (2017) sau Viata – primele semne, cum a fost tradus, este unul dintre cele mai bune filme SF ale anului asta. Posibil sa fie egalat ca atmosfera de „Alien: Convenant”, de la care am mari asteptari oricum. Filmul suedezului Espinosa (Safe House, Child 44) este cel mai recent care isi imagineaza contactul cu o civilizatie extraterestra, dar nu este catusi de putin original. Si totusi povestea este scrisa de echipa din spatele succesului Deadpool, asa ca porneste din start cu un avantaj. Este extraordinar de bun cand vine vorba despre crearea suspansului si a tensiunii, de multe ori simtindu-te neputincios.
Productia are niste efecte speciale perfect executate – sta foarte bine din punct de vedere vizual. Secventele facute la bordul navei sunt prinse bine de o camera care creeaza subtil senzatia de claustrofobie, ameteala sau paranoia. Una care isi adapteaza miscarile cu o viteza care mimeaza miscarile vietatii de la bord, fluid si fara eforturi.
Nici scenele de exterior nu sunt neglijate, concurand atat cat a putut cu materialul disponibil, cu momentele din Gravity. Devine uneori, poate, prea visceral pentru audienta mai sensibila, dar nu incearca nicio secunda sa pacaleasca . Adaug pe lista de plusuri si coloana sonora, una dintre cele mai bine auzite intr-un space opera. Uneori devine apasator cat de mult calm se emana, iar alteori trecerile intre asta si sperieturi se face brusc, printre plimbarile prin colidoarele statiei. Imaginea pare una influentata de proiectele de gen anterioare. Scena de inceput – un intro fain si lung – aminteste, cu muzica aia memorabila, de generosul 2001.
Cand Allien intalneste Gravity – Life (2017), un nou SF despre supravietuirea in spatiu
Echipa unei statii spatiale internationale reuseste sa recupereze o cutie cu mostre de pe Marte. Insarcinata cu studiul acestui tesut, echipa trebuie sa-si dovedeasca meritele, mai ales cand toti ochii sunt atintiti asupra lor si cand investitia financiara este uriasa. Curand acestia devin martorii primei probe a existentei vietii extraterestre. Organismul incepe sa dezvolte o putere incredibila si se adapteaza la conditiile din nava, castigand inteligenta si ostilitate. Prinsi la bordul navei, cu un monstru care devine tot mai mare, cei ramasi in viata trebuie sa gaseasca o solutie sa il omoare, sa scape si sa se intoarca acasa in siguranta, dar fara acesta. Daca ar ajunge pe Pamant, asta ar insemna sfarsitul omenirii.
Distributia Life (2017) – Jake Gyllenhall, Ryan Reynolds in acelasi film
Abia dupa un sfert de ora de vizionare mi-am dat seama cat de dor imi era sa vad un astfel de film – un thriller SF cu misiunea in spatiu. Life nu este deloc original in ceea ce priveste scenariul. S-au tot facut filme despre contactul prematur cu fiintele extraterestre si lupta pentru supravietuire dupa descoperire. Si totusi e atat de bun, fara sa aduca ceva in plus. Are o distributie fantastica, o coloana sonora faina, imagine buna si un final care fie iti place, fie il urasti. Mie mi-a placut teribil de mult, mai ales cand te lasa cu o muzica greoaie pe fundal, una care aminteste de tema din Sicario. Mai fura cu moderatie idei din Event Horizon (terifiant vizual), Pandorum – in principiu cam toate filmele alea unde soarta omenirii sau a celor de pe nava depinde de modul cum aleg sa infrunte ce se afla la bord, in principiu necunoscut.

Ryan Reynolds in filmul Life 2017
Distributia este una importanta, insa, din nou, Jake Gyllenhaal este cel mai bun, dar ii tine bine piept Rebecca Ferguson. Ryan Reynolds (“This is some Re-Animator shit,”) nu exceleaza neaparat, dar mina lui deloc serioasa rivalizeaza cu seriozitatea lui Hiroyuki Sanada sau a lui Ariyon Bakare. Olga Dihovichnaya este interesanta ca personaj. De altfel se face un mix echilibrat intre generatiile care populeaza naveta – mai multe nationalitati. Macar aici se sflideaza cliseele.
O revitalizare a unui subgen neglijat, dar ofertant din punct de vedere cinematografic, Life (2017) este mai plauzibil decat multe alte syfy-uri recente, dar atat de misto ca atmosfera. Ritmul este mai incet la inceput si filmul nici nu incearca sa fie mai complex decat ar trebui, punand de la inceput problema – kill the thing.
Filmul Life (2017) este distribuit de InterCom Film
Vizionare trailer:
Vezi si...
Leave a reply Cancel
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
CineAmator pe Facebook
Comentarii recente
- Georgeta la Piese ale romantismului uitate in filmele de epoca (prima parte): Epoca post-edwardiana
- MihaI la Seriale cu doctori: 15+ drame cu medici care iau pulsul tragediilor
- Evelina la Ecouri din trecut: 35 de Miniserii de Epoca
- Evelina la Ecouri din trecut: 30 de Seriale de Epoca
- Elena la Filme de epoca pentru craciun
1 Comment
Abia astept sa-l vad, mi-a placut mult trailerul, mi se pare foarte, foarte interesant ca idee. Sper sa fie atat de reusit pe cat mi-a lasat impresia.