CineCronici, Festivaluri de Film, Horror

Jurnal Dracula Film Festival: [Annabelle (2014)]

In a a patra zi in orasul Brasov, in cadrul Dracula Festival: Horror and Fantasy Films au rulat productiile aflate in cadrul competitiei de scurtmetraje internationale si romanesti, disputandu-se Little Dracula Trophy, respectiv Vladutz Trophy. Spre finalul serii au fost anuntati si castigatorii, pe care ii voi aminti intr-un articol urmator.

Pana atunci vreau sa va spun cateva lucruri despre filmul vazut in avanpremiera in cadrul festivalului, si anume horror-ul “Annabelle”, prequel la unul dintre preferatele mele ale anului trecut – “The Conjuring“.

James Wann, regizorul primei parti revine de data asta doar in calitate de producator si reuseste sa pastreze ambientul anilor ’70, folosindu-se de influenta criminalului Charles Manson intru-plasarea temporala a actiunii. Cu mai putine scene de groaza ca in “Insidious” (nu contenesc sa il recomand ca film horror foarte bun), dar mai rational si intens construite, “Annabelle” se foloseste de “The Conjuring” ca un cameo in relatarea povestii.

 

Daca vorbim despre papusi care sa sperie in filme, este clar ca “Annabelle” nu revolutioneaza filmele la acest capitol. Anterioarele productii  sunt relevante sau nu, dar amintesc cateva bune –  “Saw” (Jigsaw), “Dead Silence” (Billy), “Poltergreist” (Clovnul). Nu am inclus papusa Chucky pentru ca aparitia sa pare de-a dreptul penibila si in niciun caz nu sperie prin infatisarea de tip parodie. Regizorul John R. Leonetti a intuit faptul ca audienta va astepta ca papusa sa tresara, sa miste capul, sa clipeasca. Si ceea ce face el pentru a speria, este cu mult mai smart, evitand cliseele si transformandu-le in elemente care lucreaza in avantajul genului horror.

ANNABELLE

Avem aparitii demonice, mentionari de culturi satanice, simboluri, infatisarile unor copii care sperie mai mult decat ar trebui, implicarea bisericii si o colaborarea atipica intre sotul (care crede?) si sotia care povesteste. Sunt scene montate cu migala, scene care vor speria si care te vor obliga sa fii in mijlocul actiunii. Preferata mea este cea cu liftul, si o sa vedeti la ce ma refer.

O miscare isteata de camera, de incadrare, de asamblare intre imagini, coloana sonora, cadre si situatii. Daca interepretarea nu este cea mai fericita, avem parte, fara nicio urma de indoiala, de un film horror veritabil, lipsit de stereotipuri. La final s-a aplaudat. Si asta clar a fost pentru ca, publicul doritor de senzatii horror clasice, le-a si primit.

Multumesc Freeman Entertainment pentru disponibilitatea de a pune filmul in cadrul festivalului, organizatorilor si Hanul Domnesc pentru gazduire. Filmul intra oficial in cinematografe din 17 octombrie.

 “Sometimes, demons can attach themselves to objects.”

Vizionare trailer:

 

Loading...

Vezi si...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Concurs

CineAmator pe Facebook

Primește articolele pe mail