CineAmator

” I will practice believing my husband loves me but I could be wrong. I feel like I could disappear. I’ve finally realized that I am frightened of my own husband. The man of my dreams, this man of mine might kill me. This man may truly kill me.”

• Regizor: David Fincher
• Actori: Ben Affleck, Rosamund Pike, Neil Patrick Harris, Tyler Perry, Carrie Coon, Kim Dickens, Emily Ratajkowski
• Gen: Thriller, Crima, Drama
• Premii: niciun premiu, nicio nominalizare
• Tara: SUA
• Durata: 149 minute

Despre David Fincher poti spune deja ca are un fetis cinematografic. A transpus teme diverse si ofertante, suficiente cat sa starneasca audienta pana la a confirma daca cineastul este preocupat de o anumita abordare. Teritoriile negre exploatate de acesta (crima in serie, existenta bipolara, inteligenta peste medie) confirma un stil provocator pentru latura psihologica. Cu „Gone Girl” revine la vechile tabieturi si le modeleaza mai vigilent cu o examinare mai detaliata a perceptiilor timp-spatiu si moraltate. Le arunca pe fundaul unor mediatizari care influenteaza si joaca/dejoaca masa de curiosi (vezi difuzarile TV si pregatirile din mass-media) cu contraste intre realitate si minciuna.

La capitolul subiectelor cu persoane disparute in filme, „Gone Girl” nu este un proiect original si singular. Amintesc de „Frantic” al lui Polanski de prin anii ’80, productia destul de chilling „Winter’s Bone” sau chiar recentele proiecte ale lui Eastwod si Villeneuse, „Changeling„, respectiv „Prisoners„. Cel din urma a si reusit sa se apropie de atmosfera incetosata si confuza lui David Fincher. Regizorul este meticulos si manipuleaza cu precautie datele, cat sa nu piarda printre randuri spectatorul. Si pe principiul „dupa fapta si rasplata”, are grija ca in final, intr-un fel sau altul, fiecare personaj sa-si primeasca pedeapsa meritata. Aplicata sau autoimpusa. Duelul personajelor lui Affleck si Pike este savuros. O mostra din duritatea si realitatea unor casnicii cladite pe frustrari care candva se confundau cu iubirea, este mai degraba o mostra din ridiculizarea permisa de Fincher asupra casniciilor.

Urmand cronica unei disparitii, o comunitate in care fiecare se cunoaste cu fiecare, este nevoita sa faca tot ce poate pentru a o gasi pe „Amazing Amy”, sotia lui Nick. Si intreaga cautare devine mai degraba un pelerinaj. Abia mutat in orasel, de aproape 2 ani, cuplul nu s-a grabit sa-si faca prieteni. Nick face confesiunile despre casnicia subreda surorii sale, iar Amy, acum disparuta, a lasat in urma indicii pe care politia trebuie sa le lege. Gesticuland ironic cu motivul aniversarii, pentru jocuri si tachinari, Finhcher se foloseste de pretextul violentei pentru a arata cu degetul vinovatii, incriminand in graba, singurul responsabil: sotul cu propriile pacate. Cu o precizie chirurgicala, suspansul, batjocura si momentele dramatice de frustrare sunt dozate uniform. Ingaduindu-se excese de zel pentru motivatii.

Avand la baza un roman bestseller, filmul este mai mult un film portret. Pelicula are un climat rece, intensificat de recitarea glaciala a vocii lui Rosamnd Pike, care straluceste in rolul de sotie-victima. Ben Affkeck, asa cum ziceam, concureaza cu Pike pentru performante excelente. Si personajele secundare raman elocvente si sustinute de interpretari solide (surprinzator Tyler Perry). Impartit in trei acte (sumar si nedrept mai mult doar cu versiunea unuia), „Gone Girl” devine din ce in ce mai bun, culminand cu un act final obraznic, dar valabil.

O satira moderna la adresa modelelor de casnicii si a ceea ce ideea de cuplu vinde, demoleaza ce crede de cuviinta, folosindu-se de indoctrinarile si manipularile ambalate elegant cu taisuri ascunse. „Gone Girl” este un pachet de thriller si drama, ambalat intr-un material sifonat de propria aroganta, dar care poarta o semnatura ce tinde spre perfectiune.

Alte pareri: MovieNews.ro, Cinemateca.eu.

Filmul intra in cinematografe din 3 octomrbie si este distribuit de Odeon Film caruia ii mltumesc pentru invitatie.

Rating autor: nota 9,5

Vizioare trailer: