CineAmator

Filmul Ghost in the Shell este unul dintre cele mai revolutionare filme in materie de elemente SF, fara sa fie neaparat original. Reuseste sa fure ce era mai ofertant din materialul original manga-anime si sa le faca mai comerciale. Desigur, risca sa piarda o parte din publicul fidel sursei, insa castiga un altul mai numeros. Cu Scarlett Johansson in rolul principal succesul la incasari este asigurat. Insa prefer sa cred ca s-a plusat pe dimensiunea 3D – la pachet cu efectele digitale bine lucrate.

Filmul Ghost in the Shell gif poster

„ They created me. But they can not control me.”

• Regizor: Rupert Sanders
• Actori: Scarlett Johansson, Pilou Asbæk, Takeshi Kitano, Juliette Binoche, Michael Pitt, Lasarus Ratuere, Yutaka Izumihara, Anamaria Marinca, 
• Gen: Thriller, Actiune, SF
• Premii: niciun premiu, o nominalizare (la data publicarii)
• Tara: SUA
• Durata: 107 minute

Ghost in the Shell este o manga (seinen) care dateaza din 1989 SI care se adreseaza, in primul rand, unui public matur, mai ales datorita temelor abordate. Succesul comics-urilor a facilitat dezvoltarea unei francize foarte populare – doua filme de animatie si o serie TV. Adaptarea live-action de anul acesta poate ca nu atinge cu la fel de multa finete temele care se remarcau anterior. Idei ca filosofia, meditatia, problemele sociale sau politice, consecintele tehnologiei avansate asupra lumii si identitatea oamenilor intr-o era populata de masinarii nu sunt atat de bine atinse, insa se promoveaza cateva motive similare.

Povestea devine destul de previzibila pe masura ce avanseaza, dar asta nu o face mai putin interesanta. Un intro superb din punct de vedere cromatic si ca design ne prezinta transformarea lui The Major (Scarlett Johansson). Aceasta este ‘fantoma’ (sufletul) unei tinere careia corpul i-a fost distrus intr-o explozie, astfel ca mintea ii este transferata intr-un trup metalic, cu infatisare umana. Intr-un viitor nu prea indepartat, tehnologia cyber este foarte avansata cat sa permita asta. Aflam ulterior ca The Majoer este prima de genul sau, dintr-o serie care o va urma – o arma folosita in interesele firmei care finanteaza cercetarile. Aceasta lupta cu terorismul, insa in paralel incearca sa afle raspunsuri despre trecutul ei pe care nu si-l aminteste.

Filmul Ghost in the Shell – temele abordate

Filmul Ghost In The Shell sta fantastic la capitolul efecte speciale – orasul futurist imaginat in seria manga originala este slefuit fain de tot in adaptarea de cinema. Nu este Scarlett cea mai buna din distributie – cu toate ca are experienta in universuri virtuale fantastice (vezi Her, Under the Skin, Lucy). Cu toate astea, mi s-a parut ca a surprins miscarile robotice ale personajului si raceala acestuia, pastrandu-i o farama de umanitate. Personajele secundare plac foarte mult. Cel putin in cazul meu asta a fost concluzia, iar Pilou Asbæk (Game of Thrones) se remarca drept cel mai puternic dintre toti. Michael Pitt il urmeaza, iar infatisarea groteasca de proiect android neterminat, nu-l sperie cat sa nu faca un rol bun. Poate ca nu este cel mai infricosator villain, dar s-a descurcat de minune.

Filmul asta este clar de vazut la cinema (#IMAX preferabil), ca altfel am senzatia ca mult din atmosfera aia faina surprinsa cu incapatanare de cei care au pus in scena tot decorul vizual se pierde. Pana la urma, pentru un SF cu tema futurista, productia chiar reuseste sa se remarce prin metafora om-masinarie sau suflet si cochilie, de unde si numele filmului. Cu un upgrade in sfera productiilor dedicate inteligentei artificiale in ceea ce priveste calitatea imaginii.

Influente Ghost in the Shell – coincidente

Influentele produsului original in Matrix s-au simtit extrem de mult. Cu toate astea, ‘Ghost in the Shell’ pare sa aiba in comun mai multe cu ‘The 5th Element’ (fara umorul ala de acolo) sau cu ‘Blade Runner’, mai ales la nivel estetic. Sunt cateva scene lucrate cu migala, dar ceea ce iti acapareaza cel mai mult atentia sunt arhitectura si panourile locului, modul cum s-a schitat un oras al viitorului – cu multa culoare si totusi o suburubie saracacioasa si industriala, rece. Costumele sunt foarte bine, dar si machiajul – Takeshi Kitano se distanteaza de ceilalti prin parul alb si portul sobru; fain de tot.