Drama, Recomandari, Romantic

Elvis and Anabelle (2007)

“I don’t know, after all the terrible stuff that happened to me, it made me realize that for every terribly tragedy in this world, there’s an equally miraculous thing that grows from it.”

•Regizor: Will Geiger
•Actori: Max Minghella, Blake Lively, Joe Mantegna, Mary Steenburgen, Keith Carradine
•Gen: Drama, Romantic
•Premii: trei premii
•Tara: Marea Britanie | SUA
•Durata: 143 minute

Doua suflete care-si cauta jumatatea, doi oameni care vor sa dispara, dar nu stiu asta pana cand nu simt gustul mortii. “Elvis and Anabelle” este o drama romantica foarte puternica ce strange multe influente ale filmelor de dragoste recente, dar isi pastreaza independenta, oferindu-ne o alta ambianta a povestilor de iubire. Domnul Will Geiger pozeaza in dubla postura si preia indatoririle scenaristului si ale regizorului. Obtine in ambele cadre, felicitari pentru consecventa cu care a personificat tipare de oameni placuti, care cer intelegere si nu asteapta izbavire. Pacatele lor sunt traduse in dorinte de schimbare si supunerea constienta la o existenta pe care o cred meritata. O datorie care nu este o alegere, ci mai degraba o obligatie pentru o invinovatire nemotivata.

Totusi unde incepe viata si unde se termina? Exista miracole sau oamenii in esenta lor, prin simpla existenta sunt o dovada suficienta a minunilor? Pana la urma despre asta este vorba in “Elvis and Anabelle”, un basm contemporan care imbina mitul din mai multe povesti de alta data care se incapataneaza sa ramane actuale. Anabele (Blake Lively) este tanara aspiranta a unui titlu de frumusete, castigat doar pentru a rasplati anii dedicati implinirii visului mamei sale. In urma unui infarct subit, aceasta ajunge la casa mortuara, intretinuta fara stirea celor care solicita servicii, de fiul patronului, Elvis (Max Minghella). Conjuncturi fericite, circumstante fantastice, noroc, miracol sau sfidarea mortii? Un sarut o trezeste pe Anabele si castiga celebritate peste noapte. Dupa ce revine la viata, tanara realizeaza ca niciodata pana atunci nu a trait cu adevarat si ca are nevoie sa respire. Dornica sa afle mai multe lucruri despre revenirea sa la viata, fuge de acasa si se instaleaza (la propriu) in viata si casa lui Elvis.

Mi-a placut foarte mult cum s-a evidentiat legatura puternica si stransa a lui Elvis cu tatal sau. Interventiile lui Anabelle in familia lor, vin doar pentru a ajuta spectatorul sa afle exact dedesubturile unor tragedii care acum sufoca alegerile tanarului. O imagine inversata intalnim si in cazul lui Anabele. Doi copii maturi, care vor sa-si asume responsabilitatea alegerilor parintilor. Cadrele intunecate intr-o casa arhaica adapostita de peisaje rustice, sunt pentru mine un element rar intalnit in filmele recente si-mi dau o senzatie placuta. Alegerea actorilor este pusa pe seama tineretii si a naivitatii lor. In ciuda lipsei de experienta a acestora, acestia au oferit un recital frumos, uneori nesigur, dar in ansamblu crunt si real. Drumul spre libertate este interpretat pe acelasi portativ, dar se achita de cerinte cu dureri diferite.

Discutiile dintre tata si fiu, mama si fiica, amanti, vecini, sunt uneori prea simple. Pana la urma tocmai simplitatea lor, face ca banalul din spatele scenelor sa atinga cu certitudine audienta. Ma vad nevoita sa mentionez si inclinatia pentru alegerea unor piese usor duioase, dar triste adeseori. Melodiile din final multumesc chiar si pe cei mai pretentiosi, ruland in fundal momente care se identifica cu ale personajelor. Deznodamantul alunga incertitudinile si permite mai multe interpretari. “Elvis and Anabelle” ramane un film al serilor ploioase, al zilelor mohorate. Atmosfera din film oglindeste pierderi si regasiri, dar nicicand vreun sentiment de desfatare a fericirii. Este o iluzie care dureaza putin. Cel putin asta ne invata filmul …

Alte pareri: Anca G.- FilmSinopsis.ro, Elisa- Jiunimea

Rating autor: nota 8

Vizionare trailer:

Loading...

Vezi si...

6 Comments

  1. Drugwash 27 noiembrie 2012 at 7:06 -  Răspunde

    Pare interesant. Poate reuşesc să-l văd vreodată. Îmi face impresia că Blake Lively se potriveşte perfect rolului.

    Filmele au devenit ca vinul: cu cît mai vechi, cu atît mai bune. 😉

    • Angela 27 noiembrie 2012 at 11:34 -  Răspunde

      Bine ai revenit 🙂 Credeam ca te-am pierdut:P. Da, filmul e bun daca stii cum sa-l privesti. Sper sa-ti placa. Tinde sa devina mai romantic decat ar trebui, dar are o raceala care nu ridica glicemia:) Nu prea o aveam eu la suflet pe Blake, dar aici mi-a placut. Te astept cu o parere dupa. Perfect de acord cu tine. Cu cat filmele sunt mai vechi, cu atat sunt mai bune. Trist totusi.

      • Drugwash 27 noiembrie 2012 at 11:48 -  Răspunde

        Credeam ca te-am pierdut 😛

        Ai fost la o ţîţă de mîţă de a mă. 😉 Cu atîtea “noutăţi” de nota patru ajunsesem să cred că te-a posedat vreun extraterestru care lucrează pentru trusturile media. 🙄 Stai să-mi revin oleacă (ai văzut ce bioritm de doi lei am azi?), şi-apoi să vezi urecheală ce-ţi trag! 😆

        Apropo, eu am monitorul cam la trei metri de pat, crezi că e bine aşa cum îl privesc de acolo sau s-ar putea să pierd anumite detalii? 😛

  2. Jovi 27 noiembrie 2012 at 10:16 -  Răspunde

    E, da, de asa ceva aveam nevoie…
    Merci de recomandare, ca de obicei o recenzie perfecta!

    • Angela 27 noiembrie 2012 at 11:35 -  Răspunde

      Multumesc, Jovi! Vesnic multumit de mine. Sper sa nu te dezamagesc vreodata :). Chiar sper sa-ti placa. Eu l-am cules de la colegii de la Film Sinopsis si nu mi-a parut rau:)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.